VIDEO Cel mai mare povestitor al Angliei: „Poveştile sunt un mesaj despre cum oamenii ar trebui să trăiască“
0Venit la Cluj la primul Festival al Poveştilor din Transilvania - primul eveniment de storytelling din ţară - Ben Haggarty spune că îşi dorea să vină în România deoarece, în copilărie, a avut o carte de poveşti din Estul Europei care i-a plăcut mult. „Poate desenele din ea au fost făcute şi de vreun român. Cine ştie“, spune el.
Ben Haggarty, cel care a pus bazele storytelling-ului în Marea Britanie, i-a uimit pe cei mai mici iubitori ai poveştilor - din Cluj-Napoca, dar şi pe părinţii lor prin felul spontan, emoţionant şi original 100% de a spune o poveste.
Cu cuvinte simple - traduse de un profesor de la UBB în limba română, traducere care nu a ştirbit nimic din expresivitatea istorisirii şi a interpretării scenice – cu desene care să-i facă pe prichindei să înţeleagă mai bine povestea, Ben Haggerty a avut o prestaţie excelentă, comfirmată şi de aplauzele piticilor şi părinţilor.
De ce poveşti?
Însă povestea povestitorului britanic, venit pentru prima dată în „Ţara lui Dracula“ la Festivalul Poveştilor din Transilvania, începe în 1981. Atunci a înfiinţat prima asociaţie de povestitori din Marea Britanie, iar acum sunt cu sutele. De la vârsta de 23 de ani este storyteller profesionist.
„Spun poveşti pentru că îmi place conţinutul lor care s-a transmis peste timp. Sunt câteva care au mii de ani vechime, cum ar fi cele care s-ar fi spus în epoca de piatră, înseamnă că trebuie să fie ceva tare interesant de povestea a reuşit să supravieţuiască timpului. De asta spun poveşti. Ele sunt şi un mesaj despre cum oamenii ar trebui să trăiască în lume“, afirmă povestitorul britanic.
A căutat magia poveştilor în teatru, dar spune că acolo a găsit doar costume, actori, complexitate. Şi-a dat seama că, în trecut, se spunea povestea simplu, fără costume.
„De ce să nu facem şi noi asta acum? Acum, datorită mie şi altor povestitori, există peste 500 de storyteller-i doar în Marea Britanie care nu fac avere din asta, dar spun poveşti în şcoli, librării, la festivaluri, în teatre“, zice Haggarty.
La Cluj i-au atras atenţia nişte obiecte tradiţionale cu care se lucra pământul şi care erau pe vremuri în gospodăriile ţărăneşti din Ardeal. Spune că le va „folosi“ în poveştile pe care le va spune în alte colţuri ale lumii.
Prima lui poveste: maimuţa din Caraibe
Spun istorisiri copiilor, adulţilor şi famiilor, iar ceea ce îi place cel mai mult este sentimentul că toţi împărtăşesc şi simt împreună povestea.
Îşi aduce aminte că prima sa poveste ca storyteller profesionist a fost una simpatică despre o maimuţă din Caraibe care se tot plângea că are parte numai de necazuri.
Într-o zi, maimuţa s-a întâlnit cu o femeie care a scăpat pe pământ un vas plin de miere. Maimuţa a exclamat: „Doamne, de ce-mi dai numai necazuri?“. Apoi şi-a băgat un deget în mierea de jos şi a văzut că e tare bună. A întrebat-o pe femeie de unde poate face rost de mai multă. Femeia i-a spus că de la Dumnezeu. Atunci maimuţa s-a rugat lui Dumnezeu: „Doamne, azi am gustat din necaz, dă-mi mai mult necaz!“.
Spune poveşti tradiţionale din toată lumea. Cea mai lungă poveste pe care a spus-o vreodată a durat 3 ore - un set de poveşti irlandeze.
„Spun şi poveşti vechi cum e cea inspirată din Epopeea lui Ghilgameş, dar şi poveşti moderne precum cea a lui Frankestein pentru că Frankestein e un mit modern pe care industria filmului îl reinventează, e un mit care se reînoieşte de la generaţia la alta. Ca şi poveştile tradiţionale“, explică Ben Haggarty.
În copilărie citea şi poveşti din Europa de Est.
„Când eram copil, generaţia mea, adică cei care acum au între 50 şi 60 de ani, a citit cărţi de poveşti din Estul Europei. Erau ilustrate de artişti din Estul Europei, din Germania, Cehoslovacia şi poate din România, nu ştiu“, încheie povestitorul.
În paralele cu invitaţiile la diverse evenimente cum a fost cel de la Cluj, Festivalul Poveştilor, Haggarty lucrează şi la al doilea volum din romanul grafic „Mezolith“ – unul dintre trailer-e primului volum poate fi văzut mai jos.