Ultimul Paşte comunist, văzut cu ochi de copil: cozi nesfârşite şi Înviere cu Radio Europa Liberă
0Ucu Bodiceanu este un clujean care pune pasiune în tot ceea ce face. De câţiva ani buni organizează expoziţii cu imagini care redau fie Clujul de pe vremuri, fie membrii Casei Regale, faţă de care are un respect aparte.
Cunoscut de clujeni datorită expoziţiilor pe care le organizează alături de Ancuţa-Lăcrămioara Chiş, prin Casa Municipală de Cultură, Ucu Bodiceanu scrie şi poveşti pentru cei mai mici dintre cititori.
Îşi aduce aminte cum era şi pe vremea răposatului şi a pus pe hârtie experienţa sa din Paştele anului 1989, cu câteva luni înainte de Revoluţie.
Era în clasa I la şcoală şi cu câteva zile înainte de Paşte, mama sa l-a luat la cumpărături.
Copilul Bodiceanu povesteşte, în text, că era sătul de nesfârşitele cozi şi că în noaptea de Înviere tatăl său încerca să asculte, printre bârâieli, Radio Europa Liberă.
Povestea scrisă de Ucu Bodiceanu, în întregime, mai jos:
„Hristos a înviat!
Îmi amintesc, era în primăvara lui 1989, eram elev în clasa I. Începusem să desluşesc primele buchii şi să încerc să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu.
Mama mă ducea cu ea la cumpărături, unde trebuia să stau la nesfârşitele cozi.
- De ce trebuie să stăm la coadă? Întrebam eu.
- Se apropie Paştele, avem nevoie de mai multe alimente! Îmi şopti mama.
- Dacă-i sărbătoare, înseamnă că nu mergem la şcoală?
- Ba da, vei merge.
- De ce, dacă e sărbătoare?
- Pentru că...
Ajunsesem la capătul cozii.
- Un kilogram de salam! Ceru mama bucuroasă.
- Se dă numai câte o jumătate de kilogram! se răsti vânzătoarea.
- Dar sunt cu copilul! mă arătă mama pe mine.
- Da, da! mormăi vânzătoare.
În drum spre casă am mai stat la coadă la lapte şi pâine. Încărcaţi, am intrat pe uşă. Tata ne aştepta fericit, avea o plasă plină de ouă şi două pachete de unt. Mama lăcrima de bucurie.
- O să avem sărbători bogate.
Eu am înfulecat două felii de pâine cu unt. Era noaptea de-nviere. Pe masă trona coşul cu ochii roşii, în casă miroase a cozonac. Părinţii mei erau fericiţi şi eram şi eu, că aşa e de Paşti, spunea mama, oamenii sunt fericiţi.
Tata încerca să prindă un post de radio. Printre bârâieli am auzit „Hristos a înviat!“. Tata a răspuns:
- Adevărat c-a Înviat!
Părinţii mei s-au sărutat, apoi m-au sărutat şi pe mine.
- Tată, de ce nu mai la radioul acesta, care se aude rău, spune „Hristos a înviat“?
- Pentru că postul acesta transmite din altă ţară. Românii care trăiesc acolo se gândesc şi la noi, să avem o bucurie de Paşti.
- Cei de la televizor când o să ne facă o bucurie de Paşti?
- În curând, dragul meu, în curând.
La radio, destul de greu, dar se auzea: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând...“
Clujul anului 2013, în seara de Paşte. FOTO: Ady Pictures
Mai puteţi citi şi:
FOTO O istorie a fumatului în imagini cu regii României şi pipa lui Avram Iancu
FOTO Cum se îmbrăcau clujenii de altădată. Eleganţă şi stil în 60 de imagini de epocă