Tompa Gabor, pe scena Naţionalului clujean
0„Cântăreaţa cheală“ câştigă noi spectatori de limbă română pe scena clujeană
Teatrul Naţional a reluat aseară piesa „Cântăreaţa cheală”, pe un text de Eugene Ionesco, în viziunea regizorală a lui Tompa Gabor. Clujenii vor mai avea ocazia să o revadă săptămâna viitoare.
Lansată la sfârşitul stagiunii trecute, pregătită pentru festivalul naţional de teatru din toamnă, piesa montată în regim de studio a câştigat în mod surprinzător un mare număr de spectatori tineri.
Majoritatea celor chestionaţi la sfârşitul reprezentaţiei ne-au declarat că acţiunea a fost o descoperire plăcută, chiar dacă nu deţineau toate informaţiile legate de autor, regizor sau de dramaturgia originală. Roxana I. ne-a declarat că a fost impresionată de replicile spumoase, prea des nerealiste şi că a fost fascinată de costumele păpuşilor. Nicoleta R. ne-a spus că i s-a părut destul de hazliu subiectul. Marius, în schimb, părea uşor nelămurit, nefiind de acord că ar fi văzut o comedie. Cu toţii însă au susţinut că actorii au arătat un joc precis, bine conturat, având lecţia bine învăţată.
I s-a tras de la cursul de engleză
Piesa „Cântăreaţa cheală“ este nu doar prima reuşită de marcă a regizorului clujean Tompa Gabor, autodeclarat fan Ionesco, ci şi a autorului, premieră cu care şi-a făcut apariţia în mod spectaculos în anii ’50 în Franţa, ţara sa de adopţie.
Ionesco afirmase că a fost inspirat pentru scrierea textului de o colecţie de propoziţii banale, dintr-un ghid pentru învăţarea limbii engleze. Impresionat de platitudinea acestora, dramaturgul pune în contact două familii de burghezi englezi, într-un decor pur englezesc, dar curios, aceştia având dialoguri constant absurde.
O pendulă fără limbi care bate anapoda, pipa, ziarul şi mustaţa gazdei. Toate dialogurile şi personajele care apar sau despre care se vorbeşte sunt absurde, cum ar fi un oarecare comis- voiajor Bobby Watson decedat, ale cărui rude se numesc identic şi au aceeaşi meserie.
Sforarul cutiei cu iluzii
Tompa Gabor reia ideea de cutie cu iluzii, utilizată la Teatrul Maghiar, din care un sforar enigmatic, care poate fi chiar divinitatea, scoate pe rând câte o păpuşă. Soluţia de reîntoarcere la dialogurile de la începutul piesei, schimbând cuplul Smith cu Martin, este realizată de Tompa Gabor prin reîntoarcerea păpuşilor în cutia cu iluzii. După succesul obţinut cu reprezentaţia piesei la Teatrul Maghiar în anul 1992, regizorul a mai montat spectacolul în limbile franceză (Limoge 1996) şi engleză (New Castle 2004).
Au jucat în spectacolul de la Teatrul Naţional cuplul Smith- Elena Ivanca şi Cătălin Herlo, cuplul Martin- Angelica Nicoară şi Adrian Cucu. Rolul menajerei Mary este jucat de Irina Wintze, pompierul este Ionuţ Caras, arlechinul este Silvius Iorga, iar rolul proprietarul cutiei cu iluzii este jucat de Paul Pasarab şi Petre Băcioiu. Scenografa este Judit Dobre- Kothay, cea care a rezolvat spectacolul şi în urmă cu două decenii, în premiera Teatrului Maghiar. Regia tehnică este asigurată de Estera Biro.