Refugiul bolnavilor de cancer în fază terminală

Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie" va găzdui, din primăvară, oamenii pentru care viitorul este simplu mâine. Unul dintre aceştia este Mariana Ilea.

„Mi-ar fi plăcut să pot să ies la pensie şi să-mi cresc nepoţii, dar nu se mai poate. Nu ştiu dacă mai am timp să-i cunosc. Asta e cel mai mare regret al meu", spune Mariana Ilea, o clujeancă în vârstă de 50 de ani, diagnosticată cu cancer în ultimă fază şi ţintuită la pat din vara lui 2009. Ea zice că se bazează pe sprijinul soţului său şi nu ar fi de acord să se mute într-un centru specializat unde să primească asistenţă - un loc asemănător cu Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie", unde miercuri a avut loc Ziua Porţilor Deschise - însă că pentru cei singuri ar fi de mare folos o astfel de instituţie.

La Mariana Ilea vine săptămânal un voluntar din partea Fundaţiei Creştine Diakonia Cluj, care oferă sprijin bolnavilor de cancer în fază terminală. „Abia aşteptăm să se deschidă acest centru. Ar fi de mare ajutor pentru bolnavii de cancer în fază terminală care sunt singuri şi nu au pe nimeni", spune Andrea Vega Varga, asistentă medicală de profesie şi membru în Diakonia. Aceştia oferă îngrijiri la domiciliu la 47 de bolnavi din oraş.

I-a tăiat sânul stâng

Drama Marianei Ilea a început din 2002. Atunci a simţit că are un nodul la sânul stâng, însă, de teamă, a tot amânat să meargă la medic. Acum regretă. „Dacă ştiam... poate azi ar fi fost altfel. Cine ştie", afirmă femeia. Un an mai târziu a fost diagnosticată cu tumoare mamară, i s-a făcut operaţie şi i s-a extirpat sânul stâng. Au urmat apoi controalele din 3 în 3 luni, apoi din 6 în 6 luni, medicamente peste medicamente. „Când mi-au tăiat sânul m-am consolat cu gândul că va fi mai bine. Însă... am mers înainte şi voi merge înainte pentru cei doi băieţi ai mei, faptul că ei există şi îi pot vedea zilnic îmi dă putere să merg înainte", mărturiseşte femeia.

După extirparea sânului nu au trecut nici patru ani şi i-au apărut pe corp tumori subcutanate pe spate, pe mâna stângă, pe piept şi umăr. Cele de pe piept şi umăr au fost scoase la operaţie. După această operaţie a făcut chimioterapie, în urma căreia s-au absorbit celelalte tumori subcutanate, însă, din păcate, povestea nu se opreşte aici.

„Mă durea foarte tare piciorul stâng şi în 2007 am mers la medic să văd de ce. Credeam că e de la reumatism. După analize mi s-a spus că am cancer la oase. Pe 29 august 2009 mi s-a rupt femurul stâng şi de atunci am mers tot mai greu, mai întâi cu o cârjă, apoi cu două, iar apoi nu am putut să mă mai mişc", spune femeia. Tumoarea la cap îi apasă pe nervul optic şi nu vede cu ochiul drept.

O zi de-a ei arată în felul următor: se trezeşte, dă drumul la televizor, îl închide, îl deschide din nou, mai face câte un rebus, îşi ia masa. Toate sub ochii soţului, Constantin Ilea, care o ajută să se mişte în pat şi îi face toaleta. „Trebuie să privim lucrurile aşa cum sunt. Adevărul se vede. Nu are rost să ne minţim", afirmă soţul bolnavei.

Singurul centru pentru bolnavii de cancer

Deşi miercuri s-a oficiat o slujbă la Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie", situate pe strada Cernei Fără Număr, acesta se va deschide abia în primăvară. „Lucrările sunt gata într-o proporţie de 95%. El va oferi sprijin social şi spiritual pentru 20 de bolnavii de cancer în faze avansate şi pentru familiile acestora. Pentru ridicarea acestuia s-au investit 4 milioane lei din donaţii şi sponsorizări, dar şi din fonduri publice. Clădirea e administrată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului.