Omoară şcoala creativitatea? Expert în educaţie: „Sunt convins că, pe măsură ce creştem, creativitatea dispare“
0„Toţi copiii au talente extraordinare, iar noi le risipim, fără milă chiar. Acum, creativitatea e la fel de importantă în educaţie ca scrisul şi cititul, şi ar trebui să-i dăm aceeaşi importanţă“, este opinia expertului în educaţie Ken Robinson, exprimată argumentat în 2006, la una dintre conferinţele TEDx.
Creativitatea joacă un rol esenţial în educaţie, e părerea expertului în educaţie Ken Robinson. În opinia sa, ar trebui reclădite principiile fundamentale despre ce înseamnă potenţial uman şi educarea lui. Ca autor de cărţi despre creativitate, expertul a analizat sistemele de învăţământ din lume şi a ajuns la concluzia că peste tot materiile sunt în aceeaşi ordine: matematica şi limbile sunt primele, apoi disciplinele umaniste, iar la coadă - artele.
„Şi aproape în orice sistem e o ierarhie în cadrul artelor: arta şi muzica au de regulă un statut mai important decât teatrul şi dansul. Nu există niciun sistem de învăţământ unde copiii să înveţe zilnic dansul, aşa cum învaţă matematică. De ce? De ce nu? Cred că e important; şi matematica e importantă, dar şi dansul. Copiii dansează mereu dacă au voie. Toţi dansăm. Toţi avem un corp, nu? Mi-a scăpat mie ceva? Adevărul e că pe măsură ce cresc, îi educăm progresiv de la talie în sus. Apoi ne concentrăm pe cap. Mai ales pe o parte. (...)
Dacă ai fi extraterestru şi te-ai întreba la ce foloseşte învăţământul public, concluzia ar fi, luându-te după rezultate, după cine reuşeşte în acest sistem, cine face totul cum trebuie, cine primeşte toate laudele, cine sunt câştigătorii, concluzia ar fi că întregul scop al învăţământului public din lume e să producă profesori universitari. Nu-i aşa? Ei sunt crema. Am fost şi eu unul din ei. Ca să vedeţi! Îmi plac profesorii universitari, dar n-ar trebui să-i considerăm realizarea supremă a umanităţii. Sunt doar o formă de viaţă, da? Una din formele de viaţă. Dar sunt oarecum ciudaţi, şi o spun cu afecţiune pentru ei. E ceva ciudat cu profesorii: nu toţi, dar mulţi trăiesc în capul lor. Trăiesc acolo sus şi puţin într-o parte. Sunt separaţi de trup, oarecum la propriu. Pentru ei, corpul e un mijloc de transport pentru cap“, spune Robinson, stârnind râsete din publicul TEDx din februarie 2006. Intervenţia sa a fost tradusă în română de Mihai Olteanu.
În opinia sa, sistemul de învăţământ e clădit pe ideea de aptitudini şcolare şi pe învăţarea materiilor care să-i ajute pe elevi să dobândească un loc de muncă.
„Probabil la şcoală aţi fost împiedicaţi cu blândeţe să faceţi ce vă plăcea, pe motiv că nu veţi găsi serviciu făcând asta. Corect? Nu cânta, nu vei fi muzician; nu urma artele, nu vei fi artist. Sfat nevinovat – acum total greşit!“, subliniază Robinson.
Crede că elevilor nu le e frică să greşească.
„Ştim că dacă nu eşti gata să greşeşti, nu vei crea niciodată ceva original. Dacă nu eşti gata să greşeşti. Până la maturitate majoritatea copiilor pierd acestă calitate. Ajung să le fie frică să greşească. Conducem companiile în felul acesta, stigmatizăm greşelile. Acum în sistemele naţionale de învăţământ greşelile sunt cel mai rău lucru posibil. Iar rezultatul e că educăm oamenii să-şi piardă capacităţile creative. Picasso a spus odată că toţi copiii se nasc artişti. Problema e să rămânem artişti pe măsură ce creştem. Sunt convins că pe măsură ce creştem creativitatea nu apare, ci dispare. Mai precis, dispare în urma educaţiei. De ce oare?“, se întreabă expertul.
Despre inteligenţă se ştie că e diversă, dinamică şi distinctă.
„E diversă. Vedem lumea prin prisma simţurilor: gândim vizual, prin sunete, chinestezic, gândim în noţiuni abstracte, gândim prin mişcare. Al doilea lucru: inteligenţa e dinamică. Dacă considerăm interacţiunile din creier, cum am auzit în câteva prezentări (n. r. de la TEDx, în 2006), inteligenţa e admirabil de interactivă, creierul nu e împărţit în compartimente. Creativitatea – pe care eu o definesc ca crearea de idei originale valoroase - cel mai adesea apare tocmai din interacţiunea diferitelor categorii de moduri de a vedea lucrurile. (...) Iar al treilea lucru legat de inteligenţă e că e distinctă“, explică britanicul.
În cartea pe care o scria în 2006, numită „Epifanie”, a plecat de la o discuţie cu coregrafa Gillian Lynne care i-a povestit că nu se putea concentra la şcoală, se foia, iar reprezentanţii şcolii i-au anunţat părinţii spunându-i că fiica lor are o problemă de învăţare. Mama ei a dus-o la medic.
„La final, doctorul s-a aşezat lângă ea: «Gillian, am ascultat-o pe mama ta şi vreau să vorbesc cu ea între patru ochi. Aşteaptă aici. Ne întoarcem repede». Au ieşit şi au lăsat-o. Când au ieşit doctorul a pornit radioul de pe birou. Şi ieşind i-a spus mamei: «Staţi şi priviţi-o». De îndată ce au ieşit, ea era în picioare, mişcându-se pe ritmul muzicii. Au privit-o o vreme, iar el s-a întors către mamă: «Doamnă Lynne, Gillian nu e bolnavă, e dansatoare. Duceţi-o la o şcoală de dans».”Am întrebat: «Ce s-a întâmplat?» Zice: «M-a dus. Nu-ţi pot spune ce minunat a fost! Am intrat într-o încăpere plină de oameni ca mine, oameni ce nu puteau sta liniştiţi, care trebuiau să se mişte pentru a gândi. Făceau balet, step, jazz, dans modern, contemporan».
După o audiţie la Şcoala Regală de Balet a avut o carieră strălucită ca balerină solistă acolo. Apoi a absolvit Şcoala Regală de Balet, a creat Societatea de Dans Gillian Lynne, l-a cunoscut pe Andrew Lloyd Webber, producţiile ei sunt printre cele mai reuşite din istorie, a încântat milioane de oameni şi e multimilionară. Altcineva i-ar fi dat pastile şi i-ar fi spus să stea locului“, povesteşte expertul.
Mai puteţi citi:
„Sunt aproximativ 86 miliarde de neuroni în creierul nostru, distribuiţi neuniform. Felul cum sunt distribuiţi contribuie la funcţia lor de bază. Putem începe să cartografiem funcţiile creierului, putem începe să le legăm de celulele individuale“, explică omul de ştiinţă Allen Jones, CEO la Institutul Allen pentru Ştiinţa Creierului. Acesta coordona, în iulie 2011, când a vorbit la o conferinţă TEDx în SUA, un proiect despre cartografierea creierului uman, de creare a unui atlas al creierului uman.
Directorul studiului Harvard al Dezvoltării Adulţilor, psihiatrul şi profesorul Robert Waldinger, a vorbit la o conferinţă TEDx din noiembrie 2015, în SUA, despre ce ne menţine fericiţi şi sănătoşi pe măsură ce îmbătrânim. Banii şi faima, veţi spune, însă studiul american, desfăşurat pe aproape opt decenii şi care implică 724 de bărbaţi, arată cu totul altceva.