Interviu Magdalena Paraschiv: „Sunt o leoaică pe teren, asta e principala mea armă!“

Debutantă o competiţie majoră la 28 de ani, extrema celor de la „U“ Jolidon Cluj, Magdalena Paraschiv este surpriza lui Radu Voina pentru aceste Europene.

„Adevărul Sporturi": Eşti singura dintre fete care nu a jucat încă la un turneu final. Ai emoţii?

Magdalena Paraschiv: E oarecum normal să am ceva emoţii ţinând cont că pentru mine este o premieră să joc la acest nivel. Sincer nu mă aşteptam să prind lotul, dar, vorba aceea, niciodată nu este prea târziu (râde). Este o mare onoare pentru mine şi pentru familia mea.

Debutăm contra Spaniei, o echipă care ne-a învins la ultimele competiţii.

Este în mod cert un meci foarte dificil, dar totul depinde de noi. Dacă vom trata cu seriozitate în fiecare fază şi vom evolua la parametrii noştri maximi, avem toate şansele să câştigăm partida. În opinia mea, am avut şi ceva ghinion la precedentele înfrângeri cu Spania.
Meciul cu Danemarca se va juca probabil într-o atmosferă incendiară.

Cum veţi trece peste această presiune?

Trebuie să fim unite pe durata meciului. Chiar dacă voi juca poate mai puţin, le voi încuraja pe fete de pe margine deoarece eu trăiesc la maximum partidele şi de pe banca de rezerve.

Stafful tehnic şi conducerea federaţiei nu v-au impus oficial clasarea pe un anumit loc. Personal, voi v-aţi stabilit în vestiar un obiectiv?

Trebuie să luăm totul pas cu pas, să ieşim întâi din grupe şi abia apoi să ne gândim şi la alte performanţe. Sincer, chiar nu am vorbit nimic între noi de o eventuală medalie sau ceva de genul. Vom vedea totul pe parcurs.

Crezi că acest turneu poate fi şi o rampă de lansare pentru tine către un club puternic din străinătate?

Mai am doi ani de contract cu Jolidon Cluj şi mă simt bine acolo, dar visez să joc cândva în Danemarca sau Norvegia. Îmi place handbalul nordic. E spectaculos, în viteză, aşa cum mă simt eu bine, iar extremele au un rol foarte important.

Cum te-ai autocaracteriza? Care sunt punctele tale forte?

Probabil viteza şi apoi tehnica, dar oricând e loc de mai bine. Cred că în carieră m-a ajutat mai mult faptul că handbalul e o pasiune pentru mine, nu doar un loc de muncă. Aş spune că zodia mă reprezentintă şi pe teren. Sunt o leoaică, nu mă dau niciodată înlături de la muncă!

Ai un model în handbal?

Da, şi e chiar lângă mine (râde)...Cristina Vărzaru. Am jucat împreună la Rapid când eram o puştoaică şi am avut ce învăţa de la ea. Am urmărit-o constant şi la celelalte echipe unde a jucat apoi şi cred că am furat puţin din stilul ei de a arunca la poartă.

Cum te linişteşti înainte şi după meciurile importante?

Vorbesc cu familia şi în special cu soţul meu Viorel. A fost alături de mine de la 17 ani. El a jucat fotbal, a fost junior la Steaua, dar a trebuit ulterior să îşi sacrifice cariera să fim împreună.

Care este hobby-ul tău?

Îmi place să joc fotbal. În timpul liber, mă văd cu fetele de la echipă şi cu soţii lor şi mai dăm o miuţă. Urmăresc în general foarte multe sporturi. După ce mă las de handbal, cred că voi rămâne cu siguranţă tot în domeniul sportului.