Învăţăturile părintelui Cleopa la început de an: „Cel mai mare lucru este să ne înnoim viaţa, să lăsăm câte un păcat şi să punem în locul lui o virtute“
0Fiecare început de an vine şi cu un bilanţ al celui care a trecut, o analiză a noastră, cu bune şi cu rele, şi o listă cu ceea ce ne dorim pentru noi, pentru cei dragi sufletului nostru, pentru cei care ne sunt alături.
Un cuvânt rostit la timpul lui face mult, iar vorbă spusă abia după ce e gândită fereşte de supărări. Fiind în prima zi a anului vă prezentăm, de pe doxologia.ro, câteva gânduri de suflet ale părintelui Cleopa:
„Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte, cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte cine ştie de când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi, să începem anul nou cu inima curată şi cu credinţă în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă, cu beţie, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul!
Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului. Iată cum ştiu oamenii să mulţumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viaţă! Dar vine moartea la om şi-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai avea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ţi-o veni ceasul, te ia şi te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ţi mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ţi-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepţi, să te pocăieşti, să plângi, să te rogi! Ţi-a dat atâţia ani de viaţă şi n-ai avut nici o grijă. Şi atunci vei vedea că nu mai este pocăinţă în timpul morţii.
Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun şi să-I mulţumim că ne-a ajutat cu mila şi cu îndurarea Lui să trecem iarăşi 365 de zile şi să ajungem până azi.
Toţi trebuie să mulţumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viaţa şi fiinţele şi toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!
Aşteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împăraţii. Unde sunt împărăţiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăraţii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetăţile? Unde sunt oraşele? Unde-i oraşul Pompei şi unde este Cartagina şi oraşele vechi care s-au dărâmat de cutremur?
Unde sunt cetăţile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învăţaţi? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru şi ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ şi pulbere s-au făcut. Aşa-i dreptatea lui Dumnezeu şi vai de noi şi de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpăraţi vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16). Vom cere să mai trăim un minut şi n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viaţa aceasta şi ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! (...)
Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulţumim Preasfintei Treimi şi Maicii Domnului, care mijloceşte pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun şi să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creştineşte. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Amin!“
S-a născut într-o familie cu 10 copii, în 1912, în localitatea Suliţa, judeţul Botoşani. Părintele Ilie Cleopa (Constantin din botez) şi-a început viaţa monahală la vârsta de 17 ani ca frate de mănăstire şi cioban la oi, la mânăstirea Sihăstria. Datorită calităţilor sale organizatorice şi duhovniceşti, a fost hirotonit ieromonah (preot călugăr) şi devine stareţ al mânăstirii. Renumele părintelui ajunsese şi la Securitate, care l-a văzut ca un duşman al regimului comunist. Astfel, acesta a fost nevoit să se ascundă timp de mai mulţi ani, în 3 etape, în pădurile din jurul mânăstirii Sihăstria, în Munţii Stânişoarei (aici a stat împreună cu alt mare duhovnic român, Arsenie Papacioc) sau în Munţii Neamţului.
După 1989, lucrurile s-au mai liniştit iar Mânăstirea Sihăstria a început, încet, încet, să se umple de sutele şi miile de pelerini care veneau să se spovedească sau să-l asculte pe Părintele Cleopa, care redevenise un fenomen, un far al credinţei, a cărui lumină trecuse graniţele ţării, scrie preotul Eugen Tănăsescu, blogger „Adevărul“.
Mai puteţi citi:
Am sărutat mâna unui sfânt – Părintele Cleopa