Interviu INTERVIU Florin Şerban: „La Cluj am venit puşti şi am plecat bărbat”

Florin Şerban spune că s-ar muta şi mâine în oraşul de sub Feleac, dacă aici ar exista măcar un platou de filmare. Regizorul peliculei „Eu când vreau să fluier, fluier”, Florin Şerban, a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul” despre anii studenţiei sale la Cluj.

Citeşte şi Florin Şerban poate pleca fluierând de la Cluj: premiera filmului său a fost un real succes

Iubeşte Clujul necondiţionat, iar asta se vede în sclipirea ochilor săi. Reşiţean de origine, Florin Şerban susţine că, în perioada în care a locuit la Cluj, timp de cinci ani, între 1993 ş i 1998, pe când a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie, s-a legat emoţional şi spiritual de oraşul de pe Someş.

Cum e să vezi filmul tău rulând în oraşul în care ţi-ai petrecuit studenţia?

Clujul e un loc foarte special, iar proiecţia filmului meu la Cluj e un eveniment foarte important. În acest oraş mi-am deschis de foarte multe ori ochii, din mai multe puncte de vedere. Facultate, masterat, am lucrat şi în televiziune aici, la TVR. Sunt foarte legat emoţional şi spiritual de Cluj.

Ce reprezintă Clujul pentru tine?

Cum spuneam, oraşul a însemnat pentru mine foarte mult. Am venit la 18 ani şi am plecat la 23. Am venit puşti şi am plecat bărbat. Facultatea de Filosofie m-a ajutat foart mult, deoarece în filme lucrezi foarte tare cu inima, iar facultatea te antrenează. Dacă aş avea ce să fac în Cluj, m-aş muta înapoi mâine. Dacă ar exista aici măcar un platou de filmare… mi-ar face mare plăcere.

Ai fost cazat în Căminul XVI din Hasdeu. Cum era?

În cămin am stat, până în anul IV, cinci în cameră, apoi patru. Era foarte fain. N-a funcţionat liftul patru ani. Cred ca m-am dat de patru ori cu liftul în patru ani. Înainte se trimitea mâncare cu trenul. Veneam cu geanta cu mâncare de acasă. Le puneam (alimentele - n.r.) afară, fiindcă nu aveam frigider în cameră.

Cât de mult s-au schimbat lucrurile?

Nu vin foarte des la Cluj. Ultima dată am fost la TIFF, dar de fiecare dată când vin dau o tură prin Hasdeu să văd ce s-a mai schimbat.

Cum e Hasdeul acum faţă de anii în care locuiai tu aici?

Nu mai e Hasdeul studenţimii. E mult mai comercial. Dar asta nu înseamnă că e bine sau rău.

Unde se ieşea pe atunci?

Nu prea ieşeam în cluburi, dar când plecam în oraş ne opream în Spaghetti şi în Flipper, Croco. Dintr-o data s-au închis.

De ce ai plecat?

Am plecat pentru că vroiam să fac film. Nimic altceva.

Spuneai mai demult că mereu ai luat-o de la zero în majoritatea cazurilor: presă, filosofie, film. Dacă s-ar ivi ocazia ai accepta încă o provocare?

Aş mai fi în stare să o iau de la capăt, dacă provocarea ar fi tot film, dar altfel de film.

Proiecte de viitor?

Da, va fi un thriller, intitulat „El Romano”, despre un ucigaş plătit care trăieşte o poveste de dragoste. Sper să încep să îl filmez anul viitor.