Edith Piaf, de la copila crescută într-un bordel la sex-simbolul cu o voce adorată de o lume întreagă
0„În viaţă e-o singură morală: că eşti bogat sau falit, fără iubire eşti halit“, astfel sună crezul lui Édith Piaf. Nu avea mai mult de 1,50 metri înălţime, dar compensa cu o voce puternică şi fascinantă. Cu aceeaşi voce a sedus bărbaţi, a emoţionat suflete ce i-au ascultat melodiile şi într-unul din ultimele interviuri acordate spunea: „Ce-am aşteptat eu de la iubire? Păi, ceea ce mi-a şi oferit... Minunea, tristeţea, tragicul, extraordinarul“.
O scurtă biografie a artistei apare în volumul „Femei celebre pe divan“ a autoarei Catherine Siguret, apărută la editura Curtea Veche în 2009. Ce face interesantă această biografie alături de alte femei de care toată lumea a auzit – Prinţesa Diana, Jackie Kennedy, Maria Callas – e că, pe lângă viaţa acestor dive redată pe câteva pagini, apar şi scurte reflecţii ale unor psihanalişti şi psihologii despre dramele pe care acestea le-au trăit, făcând lumină cu explicaţiile lor asupra unor aspecte din vieţile acestor artiste.
Povestea faimoasei cântăreţe începe pe strada Belleville din Paris, la numărul 72, unde o placă de pe o clădire le spune curioşilor că în acel loc, în plină stradă, s-a născut o mare artistă. Naşterea lui Édith Piaf a fost înregistrată la un spital pe data de 19 decembrie 1915. Locul naşterii sale îi va marca prima parte a vieţii – după cum subliniază şi autoarea volumului, Catherine Siguret: „viaţa ei se va desfăşura pe stradă, până la vârsta de 20 de ani”.
Mama sa e o artistă ambulantă, iar tatăl, un contorsionist de trotuar. Chemat pe front, tatăl pleacă în 1914, iar micuţa Édith ajunge la bunica din partea mamei, ce avea o slăbiciune pentru alcool. Întors într-o permisie, tatăl o găseşte pe Édith într-o cocioabă, plină de rîie şi păduchi, sugând dintr-un biberon unde era lapte amestecat cu vin. Îşi ia fiica şi o duce la mama lui, o patroană de bordel. Acolo copilăreşte până la vârsta de 7 ani, după care tatăl o ia cu el peste tot şi duc o viaţă modestă. O şi loveşte uneori. Când împlineşte 15 ani se aventurează prin cazărmi, îşi pierde virginitatea, iar la 17 ani naşte fetiţa unui agent comercial. Pitica moare la nici doi ani, asta şi pentru că, notează Siguret, „Édith, care o lăsa ba pe la unii, ba pe la alţii, nu prea va vorbi despre asta, dar pe ascuns îşi va reproşa moartea ei“.
Abia în 1935 întâlneşte un patron de cabaret de lângă Champs-Élysées, pe nume Louis Leplée, şi astfel începe succesul ei. Acesta o angajează, o „botează“ „Fetişcana Vrăbiuţă“/„Môme Piaf“. Édith va cânta despre mediul în care s-a format, de la prostituate, alcool, bătăi, aventuri de-o noapte, vagabonzi până la iubire.
Amanţii şi nevestele lor
A atras deja atenţia lumii prin spectacolele susţinute, dar moartea lui Louis Leplée, poreclit „Tăticu“ - e găsit mort în propria casă –, trezeşte întrebarea cine din anturajul acestuia sau al cântăreţei i-a adus moartea. Piaf pleacă pe Coasta de Azur unde cântă la spectacole aranjate de producătorul primului ei disc, Jacques Canetti.
În 1937 revine la Paris, iar textierul Raymond Asso o relansează pe scenă, în noiembrie. Îndrăgostit de ea, acesta va fi protectiv asemeni unui tată şi o pune să studieze cu compozitoarea Marguerite Monnot care va scrie, mai târziu, piese de succes pentru artistă. Odată cu succesul pe scenă merge mână-n mână cel personal. Piaf seduce bărbaţii după un scenariu pe care-l repetă cu fiecare reprezentant al sexului puternic: „ei îi aduc o melodie, ea cântă pentru ei, beau amândoi în jurul pianului, iar ea le şopteşte: «Rămâi peste noapte»“. Nu conta că unii aveau neveste. Édith va declara ziariştilor: „totdeauna m-am înţeles bine cu nevestele amanţilor“.
În 1946 ajunge la New York, unde uimeşte cu vocea sa. Tot acolo îl va cunoaşte pe Marcel Cerdan, campionul Europei la box, căsătorit, cu copii, şi cu care are o aventură. Abia cu Cerdan va înţele sensul cuvântului „iubire“, des cântat de ea, însă la 3 ani după ce a ajung în America, Cerdan se prăbuşeşte cu avionul în arhipelagul Azore.
Dureri, morfină
Urmează o perioadă tulbure în viaţa sa, cu şarlatani ce o păcălesc că o pot ajuta să vorbească cu Cerdan din lumea spiritelor, cu şedinţe de spiritism. Abia după câţiva ani îşi va reface viaţa căsătorindu-se cu textierul Jacques Pills. În timpul căsniciei cu acesta suferă de reumatism articular şi are dureri foarte mari. I se prescrie morfină, dar o combină cu alcool şi ajunge să fie dependentă. Soţul o va ajuta ducând-o la tratament de dezintoxicare, dar acestea nu vor da decât temporar rezultat. Nemaisuportându-i aventurile, Pills divorţează de ea în 1958. Dintre amanţi îl alege pe tânărul Théo Lamboukas să-i fie soţ în 1962. El avea 26 de ani, ea, 47. Acesta o va îngriji când intră în comă hepatică şi îi va fi alături până la moarte, în 1963.
„Spectatorii sunt fascinaţi de lumea pe care ea îi ajută s-o descopere, ispitiţi s-o exploreze şi, totodată, liniştiţi că trăiesc departe de aceasta. Un asemenea statut de ambiguitate a împiedicat-o pe Édith Piaf să scape complet de trecut: pentru a plăcea, trebuia să poarte pe trup şi să sufere în viaţă stigmatele pasiunii“, consideră Samuel Lapastier, doctor în psiholohie, psihiatrie şi pedopsihiatrie, consultat de autoare pentru a oferi o biografie completă a uimitoarei artiste.
Mai puteţi citi: