Drama unei musulmane în SUA lui 2001: „Vorbesc despre comunitatea mea de parcă ar fi o tumoare în corpul Americii“
0Îmbrăcată în portul tradiţional, Dalia Mogahed a povestit, în luna februarie a acestui an, de pe scena TEDx cum a devenit în ochii unor americani din cercetătoare a comunităţilor islamice în suspect de terorism. Sentimentele care au încercat-o şi evenimentele prin care a trecut sunt covârşitoare. Iar mesajul ei e simplu: fanatismul e mortal, nu doar imoral.
„Când te uiţi la mine ce vezi? O femeie credincioasă? Un savant? Poate chiar o soră? Sau un om asuprit, îndoctrinat, o teroristă. Sau un motiv să-ţi ratezi avionul. Asta chiar e adevărată. Dacă vezi unele lucruri drept negative, nu te învinovăţesc. Aşa prezintă mass-media persoanele care arată ca mine. Un studiu arată că 80% din ştirile despre Islam sunt negative, iar majoritatea americanilor nu cunosc musulmani“, astfel şi-a început discursul la conferinţele TEDx din februarie anul acesta, cercetătoarea în comunităţi musulmane Dalia Mogahed. Prelegerea susţinută de aceasta a fost tradusă în română de Maria Jalea şi Lorena Ciutacu.
Povestea ei începe când avea 17 ani. Nu a acceptat religia părinţilor ei, s-a luptat cu Coranul. A citit, şi-a pus întrebări, a analizat, s-a îndoit şi, la final, a început să creadă.
„Relaţia mea cu Dumnezeu n-a fost dragoste la prima vedere. A însemnat câştigarea încrederii prin cedare, cu fiecare nouă lectură a Coranului. Frumuseţea crescândă a Coranului mă mişcă până la lacrimi. Mă identific cu el. Simt că Dumnezeu mă cunoaşte. Aţi simţit vreodată că cineva vă ştie, vă înţelege în totalitate şi cu toate astea vă iubeşte? Aşa mă simt eu. Mai apoi m-am căsătorit, şi ca orice cetăţean egiptean adevărat, mi-am început cariera de inginer. (n.r. - râsete) După ce m-am măritat, am avut un copil. Cu alte cuvinte, trăiam visul oricărui egiptean-american“, mărturiseşte femeia.
Viaţa ei s-a schimbat dramatic într-o dimineaţă din septembrie 2001, când – povesteşte ea – nu doar ţara ei a fost atacată, ci acţiunile altuia i-au schimbat percepţia celorlalţi din cetăţean în posibil terorist.
„În aceeaşi zi trebuia să traversăm America, să ne mutăm în alt oraş ca să începem facultatea. Îmi amintesc cum mergeam cu maşina, stând în linişte, chircindu-mă cât se poate de jos. Pentru prima dată în viaţa mea mi-era frică să-mi recunosc originea.
(...) Ne-am mutat în noul apartament în acea noapte, într-un oraş care părea dintr-o altă lume. Auzeam, vedeam şi citeam avertizări de la organizaţii islamice naţionale spunând lucruri precum „Alertă!”, „Fii precaut!” „Mergeţi doar în zone bine luminate!” „Nu vă adunaţi!”. Am stat în casă toată săptămâna. Apoi, în vinerea aceea, noi, musulmanii, trebuia să ne întâlnim pentru slujbă. Avertizările continuau: „nu vă duceţi la slujbă, poate fi o ambuscadă!” Ascultam ştirile venind din toate părţile. Rănile sufleteşti provocate erau fragede. Auzeam şi despre atacuri împotriva musulmanilor,oameni care păreau musulmani erau aruncaţi în stradă şi bătuţi. Moscheile erau bombardate. Mi-am zis că trebuie să stăm acasă.
(...) Totuşi, ceva nu mi se părea în regulă. Pentru că cei care au atacat ţara, ne-au atacat ţara. Înţeleg de ce oamenii sunt atât de înrăiţi împotriva lor. Ştiţi ceva? Şi eu eram furioasă. Nu îmi este uşor să mă justific tot timpul. Nu mă deranjează întrebările. Chiar îmi plac. Cu acuzaţiile mă lupt. (...) Vorbesc despre comunitatea mea parcă ar fi o tumoare în corpul Americii.
(...) Noi, musulmanii, nu suntem o tumoare pentru America, suntem un organ vital“, povesteşte cercetătoarea.
De ce acceptăm voit autoritarismul, conformismul şi prejudecăţile?
Potrivit unui studiu citat de cercetătoarea de origine egipteană, mai multe studii din domeniul neuroştiinţei au demonstrat că acceptăm, voit, autoritarismul, conformismul şi prejudecăţile, că oamenii supuşi unor ştiri negative despre musulmani devin mai intoleranţi cu musulmanii americani. Iar asta duce la drame.
„Unii oameni încă ar afirma că islamul este violent. La urma urmei, grupările ca ISIS sunt bazate pe brutalitatea Coranului. Dar, în calitate de musulmancă, de mamă, de om, cred că trebuie să facem tot ce putem ca să oprim grupări ca ISIS. (...) ISIS are atâtea legături cu islamul, cât are Ku Klux Klan cu creştinismul. Ambele grupări îşi justifică acţiunile în baza cărţilor sfinte. Dar când îi vezi cu adevărat, observi că nu sunt motivaţi de învăţăturile bibliilor. Cruzimea lor îi face să interpreteze greşit cuvintele scripturilor.
(...) Ce s-a întâmplat după atacul 9/11? Ne-am dus la slujbă sau am ales calea uşoară şi am stat acasă? Am discutat despre asta, şi vă poate părea o decizie minimă, dar pentru noiînsemna alegerea unui viitor pentru copiii noştri. Cum urmau să trăiască? Supuşi unei frici constante sau liberi să îşi practice cultul? Aşa că am decis să mergem la slujbă. Aşa că l-am pus pe fiul nostru în maşină, i-am pus centura şi am condus în linişte şi tensiune. L-am scos din maşină, l-am descălţat, am intrat în holul geamiei, iar ce am văzut m-a încremenit.
Moscheea era plină. Atunci imamul a făcut un anunţ pentru a le mulţumi musafirilor noştri, deoarece jumătate din congregaţie erau creştini, evrei, budişti, atei, oameni cu şi fără credinţe, care nu veniseră să ne atace, ci să ne ajute, să ne susţină. Am izbucnit în plâns pe loc. Aceşti oameni erau cu noi pentru că au ales curajul şi compasiunea în locul fricii şi al prejudecăţilor. Tu ce vei alege?“, astfel şi-a încheiat cercetătoarea prelegerea.
Mai puteţi citi:
Ce mai înseamnă sexualitate în lumea arabă? De ce femeile sunt încă privite drept inferioare? Cercetătoarea Shereen El Feki, scriitoare şi expert în sexologia arabă, a călătorit în mai multe ţări musulmane din dorinţa de a găsi răspunsuri. O altă motivaţie a fost aceea de a-şi înţelege propriile origini: deşi a crescut în Canada, e pe jumătate egipteancă şi musulmană ca religie.