De ce unele persoane expuse la virusul răcelii comune se îmbolnăvesc, iar altele nu. Un răspuns pentru o industrie de 500 de milioane de dolari pe an

De ce unele persoane expuse la virusul răcelii comune se îmbolnăvesc în timp ce altele nu? Cercetătorii de la Universitatea Yale au dezvăluit că celulele din diferite părţi ale căilor respiratorii pot să răspundă eficient doar la un tip de „atac”. Atunci când celulele trebuie să facă faţă ameninţărilor virale şi stresului oxidativ, cauzat de fumat, de exemplu, organismul face un compromis.

Rinovirusul este cauza principală a răcelii obişnuite, a atacurilor de astm bronşic şi al altor afecţiuni respiratorii. Când virusul intră în nas, celulele care apără căile respiratorii, cunoscute sub numele de celule epiteliale, reacţionează şi deseori elimină virusul înainte de a se putea înmulţi şi de a declanşa simptomele. Dar, în alte cazuri, persoanele expuse virusului se îmbolnăvesc uşor sau grav. O echipă de cercetători, condusă de Ellen Foxman de la Universitatea Yale, a stabilit de ce. Studiul a fost publicat zilele trecute în revista Cell Reports, citată de Science Daily .

Celulele se adaptează la tipul de atac 

Echipa de cercetare a folosit celule epiteliale de la donatori sănătoşi. Celulele provin fie din pasajele nazale, fie din plămâni. Ei au expus ambele tipuri de celule, menţinute în aceleaşi condiţii, în cultura celulară, la rinovirus. Spre surprinderea lor, cercetătorii au observat un răspuns antiviral mai robust la celulele nazale.
 

În continuare, cercetătorii au descoperit că ambele tipuri de celule au generat atât un răspuns antiviral, cât şi un răspuns de apărare împotriva stresului oxidativ, o formă de leziuni celulare induse de viruşi şi de alţi iritanţi cum ar fi fumul de ţigară sau polenul de copac. În celulele nazale, răspunsul antiviral a fost mai puternic, iar în celulele bronşice, apărarea împotriva stresului oxidativ a fost mai pronunţată.

Organismul face un compromis

În experimente suplimentare, echipa de cercetare a găsit dovezi cu privire la faptul că organismul a realizat un „compromis”: răspunsul de apărare împotriva stresului oxidativ a oprit apărarea antivirală. Pentru a cerceta mai departe, echipa a expus celulele nazale la stresul oxidativ sub forma de fum de ţigară şi apoi la virusul care provoacă răceala şi a constatat că celulele nazale erau mai lipsite de apărare în faţa virusului. „Celulele supravieţuiesc fumului de ţigară dar nu pot lupta împotriva virusului, astfel virusul se răspândeşte mai bine”, a spus Foxman.
 

Această constatare indică un echilibru delicat între diferitele mecanisme de apărare ale organismului, a spus Foxman. „Căile respiratorii se protejează împotriva viruşilor, dar şi a altor substanţe nocive. Sistemul de apărare se comportă destul de bine dacă întâlneşte un singur factor de stres la un moment dat, dar când există două atacuri diferite, se ajunge la un compromis”, a explicat Foxman. „Ceea ce am descoperit este că atunci când căile respiratorii încearcă să facă faţă unui alt tip de atac, se pot adapta, dar costul este că devine vulnerabil la infecţia cu rinovirus", a concluzionat cercetătoarea.

Chletuieli de 500 de milioane de dolari pe an cu răceala

Studiul, a spus ea, arată o legătură mecanică între expunerea la factorii  mediu şi susceptibilitatea de a face răceală comună şi, de asemenea, poate explica de ce fumătorii tind să fie mai susceptibili la infecţia cu rinovirus. Cercetătorii speră că teoriile demonstrate vor duce la descoperirea de noi strategii de combatere a viruşilor căilor resporatorii, care produc cheltuieli de 500 de milioane de dolari cu costurile medicamentelor şi 2 milioane de dolari costuri de spitalizare în Statele Unite pe an.

Citeşte şi

Secretul longevităţii se află în intestin. Experimentul cu probiotice care au prelungit viaţa cu 60%

Legătura între dietă şi cancer: rolul aminoacizilor în „înfometarea“ tumorilor