De ce doar nenorocirile îi unesc şi îi scot pe români în stradă? Daniel David: „Tragediile apropie oamenii în orice ţară a lumii, nu doar în România“

Mesajul unui grup ar fi mai uşor înţeles şi acceptat dacă oameni ce-l compun ar fi văzuţi drept empatici, competenţi şi hotărâţi, spune psihologul Daniel David. În ce priveşte determinarea, unii specialişti susţin că dacă o idee e asumată de cel puţin 10% dintre membrii unei populaţii, apoi este promovată, sunt şanse să-i convingă şi pe ceilalţi.

Un grup cuprinde mai multe persoane care se definesc ca aparţinând acestuia. Are un scop precis şi o durată de viaţă decisă de cei care-l compun, iar ca să reziste are nevoie de un lider. Psihologii spun că mesajul unui grup ar fi înţeles mai bine dacă cei care fac parte din el ar fi percepuţi ca empatici, competenţi şi determinaţi.
”Unii autori sugerează că dacă o idee este asumată de minimum 10% dintre membrii unei populaţii, iar cei 10% cred mult în ideea respectivă şi o promovează activ, au şansa să convingă majoritatea populaţiei!”, afirmă Daniel David.

Despre cum funcţionează mulţimile/grupurile, de ce unii le împărtăşesc opţiunile, dar nu vor să fie asociaţi cu ele, dar de ce se organizează proteste după ce se întâmplă nenorociri explică, într-un interviu, psihologul Daniel David.

Cum ar trebui definite mulţimile/grupurile pentru ca mesajul lor să fie auzit şi înţeles de toţi?

Să nu uităm că grupurile există prin membrii lor, oameni ca noi, cărora le putem evalua comportamentele, dar nu valoarea umană. Înţelegerea acestui lucru, bine stabilit şi investigat în psihologia cognitiv-comportamentală, ar atrage mai puţină ură şi dispreţ. De asemenea, pornind de la cercetări legate de «prima impresie» şi de «relaţia terapeutică», cred că mesajul unui grup ar putea fi receptat mai uşor dacă grupul, prin membrii săi, ar fi perceput ca având dominat atribute psihologice precum: căldură/empatie, competenţă şi forţă/determinare. În ceea ce priveşte determinarea, unii autori sugerează că dacă o idee este asumată de minimum 10% dintre membrii unei populaţii, iar cei 10% cred mult în ideea respectivă şi o promovează activ, au şansa să convingă majoritatea populaţiei!

De ce preferă unii oameni să stea la distanţă de grupuri, deşi le împărtăşesc mesajul/credinţele?

Răspunsul derivă din definiţia grupului: pentru că nu au scopuri comune şi/sau pentru că au dificultăţi în relaţionarea cu membrii grupului, mai precis spus pentru că nu-l văd ca format din persoane empatice, competente şi de forţă/determinare.

Cât de uşor influenţabile sunt masele? Vorbim de cele din România şi de ce se întâmplă mereu ca să apară la proteste persoane cu anume interese care se erijează şi în lideri?

În general, pentru a fi funcţional, grupul are nevoie de lidership, mai mult sau mai puţin formal. Altfel, grupul nu poate funcţiona eficient pentru a-şi atinge scopurile. În general, în grupurile noi, liderii emerg în procesul de formare a grupului - asta dacă nu iniţiază ei formarea grupului. Da, în acest proces, cei care cunosc aceste mecanisme psihologice şi au intenţii manipulatorii pot încerca să influenţeze această dinamică, pentru a controla apoi grupul. 

De ce se organizează proteste atunci când sunt situaţii dramatice (incendiul din Colectiv, manifestanţiile anti-RMGC). Este în ADN-ul românilor ca o tragedie să ne apropie?

Clinic, psihologic vorbind, tragediile apropie în orice ţară, în orice cultură a lumii, nu doar în România. Sub aspectul profilului psihocultural, după psihologul olandez Hofstede, România are un profil «feminim», orientat spre consens, ceea ce nu încurajează manifestările sociale puternice. De asemenea, nici temperatura medie a ţării - România este considerată o ţară cu temperatura rece - nu încurajează manifestările sociale puternice, ştiut fiiind faptul ca acestea sunt mai puternice şi violente în ţări cu temperatura mai caldă şi nivel crescut de «masculinitate», competitivitate.

Cum ar trebui să se comunice cu grupurile?

De obicei, cei care participă la societatea civilă şi la activismul social sunt mai emancipaţi, aşa că nu au cultura «concentrării puterii sociale». Eu cred că este mai degrabă lipsa de organizare şi disciplină. Motivaţia de schimbare este doar o primă etapă în schimbarea eficientă. Ea trebuie să mearga spre: scopuri/obiective clare şi realiste, planuri pragmatice de atingere a scopurilor şi modalităţi de monitorizare şi de corecţie a implementării planurilor; ori tocmai acele trei lucruri ne lipsesc! Aşadar, motivaţia fără cunoştinţe şi disciplină nu duce la rezultate eficiente, ci este «ambiţie fără muniţie»!

Cum se explică faptul că mulţimea a ales lider/lideri, dar acesta/aceştia nu rezonează cu ce vor ele?

Unii lideri sunt grevaţi de profilul psihocultural majoritar, de «concentrare a puterii sociale». Aşadar, unii lideri, după ce sunt aleşi beneficiind de susţinerea activă a societăţii civile, uită că în alegerea lor un rol major l-a avut societatea civilă, care, emancipată, doreşte mai ales «descentralizarea/împărţirea puterii sociale». Aşa se produce separarea! Nu spun (şi nu cred) că asta s-a întâmplat în cazul preşedintelui Iohannis, spun că asta se întâmplă adesea cu mulţi oameni politici din ţară, care au urcat iniţial pe o simpatie populară largă, iniţiată sau susţinută din societatea civilă.

Mai puteţi citi:

Incendiu la Clubul Colectiv din Bucureşti. De ce unii români cred că victimele sunt de vină: „Suntem sceptici şi intoleranţi. Nu avem un stil de gândire raţional“

Cei mai mulţi români s-au arătat solidari cu tragedia de la Clubul Colectiv din Bucureşti donând sânge, ieşind în stradă, anulând petreceri şi concerte. Au existat însă şi voci care au scris, pe reţelele sociale sau în diverse comentarii, că acei tineri şi-ar fi meritat soarta deoarece, susţin ei, ascultau rock, o muzică închinată lui Satan, sau pentru că urmau să meargă la petreceri de Halloween, o sărbătoare păgână.