Cum să îngrijim muşcatele: cât de adevărat e mitul folosirii apei de ploaie pentru a uda plantele
0Muşcatele sunt, de departe, cele mai populare plante ornamentale de la noi. Ghivecele sau jardinierele cu muşcate transformă orice balcon sau curte. Îngrijirea lor cere însă reguli precise şi interdicţii ferme.
Când ai muşcate în balcon sau în grădină şi adori să fie mereu exuberante şi viguroase, ai mereu motive să îţi faci griji: te frâmânţi dacă să alegi seminţe sau răsaduri, ce îngrăşământ să foloseşti, cât de des să le uzi, sau dacă vor supravieţui peste iarnă în pivniţă. Dr. Erzsebet Buta, şef de lucrări la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, are un răspuns clar la fiecare din aceste probleme. Trendul este să le schimbi în fiecare an, atrage atenţia acesta.
Deşi există în comerţ şi seminţe, muşcatele se plantează. ”Nici noi nu folosim seminţe în cercetare, decât în procesele de ameliorare. Cel mai bine este să fie cumpărate în ghivece de 5 centimetri, pe la sfârşit de aprilie-început de mai. Se plantează în jardiniere, apoi, în mai, le putem scoate afară, sunt nişte plante destinate culturii de interior”, precizează specialista.
Dacă cei care locuiesc la bloc pot doar să le amplaseze în balcoane sau pe terase, la ţară pot şi plantate chiar şi în grădină. Pământul cel mai indicat pentru muşcate este unul uşor, permeabil pentru apă şi aer, şi bogat în substanţe nutritive. Cel care se găseşte în supermarketuri este cel mai indicat. Se poate prepara şi acasă, din pământ obişnuit, mraniţă (pământ organic, rezultat din descompunerea în cel puţin doi ani a bălegarului) şi turbă.
Apa de ploaie e un mit
Cei care cultivă muşcate sunt sfătuiţi pe diverse site-uri şi forumuri de specialitate să folosească la udarea lor doar apă de ploaie. Specialista de la USAMV Cluj-Napoca spune însă ca teoria nu se susţine.
”Chiar şi producătorii udă muşcatele cu apă de la robinet! E adevărat că apa de ploaie este cea mai indicată, însă e greu de colectat şi de păstrat pentru perioade lungi. Nu este nevoie nici de o temperatură specială a apei de la robinet, cum se tot spune, cea existentă în mod curent este optimă”, explică Erzsebet Buta.
Cum prevenim uscarea muşcatelor când suntem în concediu
Despre udarea acestor flori, specialista spune că trebuie să ţinem cont de vremea de afară: dacă e cald şi soare e nevoie de udare zilnică, iar în rest o dată la câteva zile.
”Muşcata nu agreează excesul de umiditate. Nici lipsa de apă nu îi prieşte, riscăm lemnificarea tulpinii”, subliniază ea.
Dacă se întâmplă să se veştejească după o perioadă mai lungă fără apă, cum ar fi cea în care plecăm în concediu, soluţia este să le lăsăm o vreme într-un vas cu apă, ca să îşi extragă cantitatea de care au nevoie.
”Muşcatele sunt rezistente, rezistă o vreme fără apă. Eu, de pildă, înainte să plec în vacanţă le introduc în casă, iar aici rezistă şi fără udare cam o săptămână şi jumătate”, recomandă specialsita.
Îngrăşământul se aplică în timpul verii o dată pe lună. Trebuie să conţină azot, fosfor şi potasiu. Sunt recomandate cele care se găsesc la magazinele de specialitate, pentru că acestea conţin atât macroelementele, cât şi microelementele care le sunt vitale muşcatelor.
Nu se recomandă iernarea în pivniţe
Cei care doresc înmulţirea acestor flori sunt sfătuiţi să taie din vârful tulpinilor mature cam 7-10 centimetri, după care să le planteze în turbă, între lunile august şi octombrie. Muşcatele nu sunt foarte sensibile la dăunători. Dacă se constată, totuşi, prezenţa acestora, se recomandă achiziţionarea de insecticide sau fungicide de la magazinele fito-sanitare.
Când vremea se răceşte, toamna, muşcatele se scurtează cu câte 10-15 centimetri şi apoi se amplasează în spaţii în care temperatura este de două, până la cinci grade Celsius.
”Este obligatoriu să aibă parte de lumină puternică în timpul iernării. La întuneric, muşcatele suferă foarte tare, plus că umiditatea din pivniţe este foarte dăunătoare. Se udă cam o dată pe lună, dacă observăm că este nevoie. La noi se practică încă iernarea, însă tendinţa generală este ca muşcatele să se schimbe anual. Acomodarea din fiecare primăvară este dificilă, durează foarte mult până când muşcatele îşi vor recăpăta frumuseţea din anul precedent. Dacă ne permitem schimbarea lor, e cel mai bine”, recomandă Buta.
Dacă, totuşi, alegem să le păstrăm peste iarnă, în luna aprilie se recomandă să fie aduse în casă, să reînceapă udarea lor normală, după care, în luna mai, vor fi scoase din nou afară.
Calliope e vedeta
În România există peste 160 de soiuri de muşcate. Între cele mai întâlnite specii de la noi se numără Pelargonium grandiflorum, cunoscută şi ca muşcata englezească, cu flori ample, în variante de roşu, alb, roz sau violet, cu frunzele zimţate. Mai populară, mai ales în mediul urban, este Pelargonium peltatum, apreciata muşcată curgătoare, care dezvoltă adevărate ghirlande exuberante, fie colorate în roşu aprins sau corai, fie albe, roz sau chiar violet. Cei care locuiesc la casă şi se bucură de spaţii mai largi, cu trepte, terase şi grădini pe care şi le îmbpodobesc cu ghivece sau jardinière cu flori aleg adesea Pelargonium zonale sau muşcata comună, o specie viguroasă care poate oferi foarte multe flori.
”Există specii care trebuie ferite de o lumină prea puternică, dar şi care sunt rezistente. În această perioadă, cea mai iubită este o muşcată care se numeşte Calliope, de un vişiniu foarte puternic”, mai spune Erzsebet Buta.
Vă mai recomandăm să citiţi: