Cozile de dinaintea Crăciunului au revenit în preajma Revelionului. Explicaţia psihologilor

Cozi la mâncare, cozi la plata facturilor, cozi la electrocasnice şi lista poate continua la nesfârşit, în prag de sărbători.

Deşi au mai rămas mai mult de 48 de ore până la cumpănă dintre ani, clujenii, şi nu numai ei, au umplut până la refuz hypermarketurile şi magazinele din oraş, de teamă să nu rămână fără produsele dorite. Imaginile sunt identice cu cele din urmă cu o săptămână, când oamenii au luat cu asalt magazinele înainte de Crăciun. 

Opiniile psihologilor sunt împărţite. Dacă unii consideră că este vorba doar despre dezorganizare şi delăsare, alţii vorbesc despre posibile reminescenţe din anii comunismului. 

„E vorba de lipsa planificării”

Psiholgul Ioana Comşa crede că totul ţine de faptul că oamenii, în general, nu ştiu să-şi planifice din timp ceea ce au de făcut.

„Aş pune asta mai mult pe seama lipsei de organizare. Eu cred că asta ne lipseşte. Sunt chestii punctuale. De Sărbători, lumea se îmbulzeşte, dar asta se întâmplă oriunde, nu doar în Cluj, nu doar în România. Şi în străinătate e la fel, chiar am revăzut de curând filmul „Goana după cadouri”. Aşa că eu cred că este vorba mai mult despre lipsa planificării, despre delăsare, dacă vreţi”, este opinia Ioanei Comşa.

În schimb, Mihai Abrudan spune că la mijloc ar fi unele reminescenţe din perioada comunistă, atunci când statul la cozi devenise un sport naţional. Abrudan este de părere că în special persoanele vârstnice au rămas cu obieciul statului la cozi.

„Vârstnicii n-au uitat ce-au trăit înainte de 89”

„Românii au rămas cumva cu teama că altcineva poate să le-o ia înainte şi marfa să nu le ajungă tuturor. E explicabil dacă ne gândim la sărăcia lucie care era în ţară înainte de 89. Atunci chiar nu aveai altă soluţie, dacă voiai să mănânci ceva. Însă se vede că mai ales bătrânii se pun la cozi şi acum, aşa cum fac uneori şi în timpul anului. E greu să ştergi din memoria unui om astfel de amintiri. Diferenţa e că acum mulţi cumpără şi lucruri de care n-au nevoie şi aşa apare risipa. Dar asta e deja altceva”, susţine Abrudan.