Confesiunile unui medic specialist: „După 11 ani de învăţat, ajung să plătesc eu statul pentru câteva ore pe care le predau“
0Alina Buliarca are 35 de ani, este medic specialist gastroenterolog şi s-a confesat pe Facebook, mărturisind că este victima noului sistem de impozitare.
România pierde în fiecare an medici care aleg să plece în alte ţări din cauza salariilor, iar lucrurile nu par să se îmbunătăţească nici pe termen scurt sau mediu. Gastroenterologul Alina Buliarca, din Cluj, a povestit pe Facebook situaţia dificilă cu care se confruntă mulţi tineri, care ajung să nu mai facă faţă cheltuielilor, în condiţiile în care nu câştigă aproape nimic.
Tânăra a terminat cei şase ani de facultate cu media 9.72 la examenul de licentă şi a fost între primii 50 la examenul de rezidenţiat, în 2007, povesteşte ea pe Facebook. După cinci ani de rezidenţiat, Alina Buliarca a ajuns în faţa examenului de specialitate, pe care a reuşit să-l treacă fără prea multe emoţii, însă problemele au început să apară ulterior.
Taxe peste taxe
„După examen, înscriere în Colegiul Medicilor: teste pentru sifilis, TBC, examen psihiatric… Depus CV-uri cam peste tot pe unde puteam. Înscriere la AJOFM, măcar contribuţiile să le am asigurate. Deci 11 ani de studii superioare terminate cu… şomaj. Se poate mai rău? DA”, povesteşte Buliarca.
Ce a urmat întrece însă orice imaginaţie. După ce a încercat în zadar să obţină un post la o clinică privată, tânăra s-a înscris la doctorat. „Interviu la o clinică privată. O lună de ţinut în şah. Ne pare rău, angajăm pe cineva cu mai multa experienţă în endoscopia intervenţională. Alternativa? Mă înscriu la doctorat. Domeniu de interes, nu pierd contactul cu lumea medicală. Locuri limitate la buget. Intră “cine poate”. Taxa pe an 5000 ron. Hai că nu-i chiar aşa de mult, pentru educaţie merită. Între timp începe cursul de competenţe pentru ecografie- partea 1 -3000 Ron. Dacă trebuie, trebuie. Am posibilitatea să fiu cadru didactic asociat la Universitate - o sursă de venit. Mi se atribuie 5 ore pe saptamana, 38 Ron ora. Cam 20 de ore pe lună, după ce se reţin contribuţiile am rămas cu 533 Ron. Nu vorbesc de orele suplimentare care nu pot fi plătite “pentru că vi s-au atribuit doar 5 ore“. Venit net pe luna decembrie, 400 Ron. Ore efectuate, cel putin 10 pe săptămână. Refăcut CV, redepus”, a scris în continuare medicul.
„Ajung să plătesc eu statul pentru cateva ore pe care le predau”
Situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult în perioada următoare. „Începe modulul 2 de ecografie. Alţi 3.000 Ron.
Alt interviu, fără finalitate. Şi când credeam că nu se poate mai rău, mail de la Universitate: Anunţăm cadrele didactice asociate, care efectuează plata cu ora, să depună lunar declaraţia pe proprie răspundere ataşată, dacă veniturile brute totale din luna declarată, pe care le realizează persoana, din toate contractele pe care le are (la UMF şi în altă parte), este mai mare decât salariul minim brut pe economie de 1.900 lei. Dacă salariul brut la plata cu ora este mai mic decât salariul minim, iar persoana nu depune declaraţia ataşată, e posibil să rezulte un salar net negativ ( depinde de numărul de ore efectuate). Declaraţia se ataşează la pontajul lunar. Cum venitul de la Universitate e singurul meu venit, sun să mă lamurească. Pai doamna doctor, câte ore aţi efectuat în ianuarie? 15. Asta inseamna 15x48, 720 Ron. Cum nu aveţi alt venit, cuantumul contribuţiilor se raportează la salariul minim pe economie, adică 1.900 Ron. Asta înseamna 665 Ron. Vă rămân 55 ron, 10% impozit. Deci pe luna ianuarie voi lua salariu de 50 Ron. Dar daca nu faceţi minim 14 ore pe lună, va trebui să mai aduceti dvs bani pentru contribuţii. M-a bufnit plânsul. Doamne, dupa 11 ani de învăţat, 50 Ron pe luna, sau să ajung să plătesc eu statul pentru cateva ore pe care le predau !?? Nu credeam vreodată că voi ajunge să-mi pară rău că am ales să fiu medic. Nu vreau decât să-mi exercit profesia pentru care am investit atât şi să fiu respectată. Puteam să aleg orice altceva, orice…”, a încheiat tânăra.