Conducerea celei mai mari universităţi din ţară cere demisia ministrului Educaţiei
0Într-o scrisoare deschisă, după câteva săptămâni de grevă japoneză, conducerea UBB cere public luni, 7 mai, demisia ministrului Educaţiei.
Conducerea celei mai mari universităţi din ţară, ca număr de studenţi, UBB Cluj, solicită într-o scrisoare deschisă demisia ministrul Educaţiei.
În documentul trimis presei, se arată că în ultimele săptămâni s-a încercat, inclusiv prin grevă japoneză, corectarea unor aspecte legate de alocarea de locuri bugetate în sistemul universitar, însă demersurile lor au fost fără succes.
UBB a adresat public două scrisori către ministrul Educaţiei în speranţa că lucrurile vor fi îndreptate, însă - spun ei - au primit „pseudoexplicaţii bazate pe motivaţii vetuste şi pe date eronate sau expirate, prezentate însă cu un curaj şi o siguranţă incredibile“.
Reprezentanţii UBB mai susţin că „prin astfel de politici se condamnă pe termen lung competitivitatea mediului academic românesc în aria europeană a educaţiei şi a cercetării, cu impact negativ asupra dezvoltării ţării“.
Ei au ajuns la următoarea concluzie: „Este clar că nu avem un partener de dialog în persoana domnului ministru, valorile, viziunea şi angajamentul academic ale Universităţii Babeş-Bolyai pentru societatea românească fiind incompatibile cu cele ale ministrului actual. Este clar că nu avem un partener de dialog în persoana domnului ministru, valorile, viziunea şi angajamentul academic ale Universităţii Babeş-Bolyai pentru societatea românească fiind incompatibile cu cele ale ministrului actual“.
Textul integral al scrisorii:
„Stimată Doamnă Prim-Ministru, Stimaţi membri ai Coaliţiei de guvernare, Am încercat, în ultimele săptămâni, să-l determinăm pe domnul ministru al educaţiei naţionale – prin răspunsuri oficiale directe şi publice, scrisori deschise, inclusiv printr-o grevă japoneză – să înţeleagă erorile pe care le-a făcut în procesul de alocare a locurilor bugetate pentru anul universitar 2018-2019 către universităţile tradiţionale din marile centre academice ale ţării. Aşa cum am arătat în luările noastre de poziţie, este vorba atât despre erori tehnice (spre exemplu, alocare bazată pe analize vechi de peste 10 ani, interpretări eronate ale analizelor Băncii Mondiale), cât şi despre erori de strategie (afectând singura zonă de competitivitate internaţională a mediului academic românesc – nivelurile de master/ doctorat – şi reducând şansa tinerilor din mediile defavorizate şi din mediul rural de a ajunge la universităţile din marile oraşe ale ţării). Prin astfel de politici se condamnă pe termen lung competitivitatea mediului academic românesc în aria europeană a educaţiei şi a cercetării, cu impact negativ asupra dezvoltării ţării. Am primit, în schimb, pseudoexplicaţii bazate pe motivaţii vetuste şi pe date eronate sau expirate, prezentate însă cu un curaj şi o siguranţă incredibile, făcându-ne astfel să ne îngrijorăm serios cu privire la responsabilitatea celor care le-au oferit. Este clar că nu avem un partener de dialog în persoana domnului ministru, valorile, viziunea şi angajamentul academic ale Universităţii Babeş-Bolyai pentru societatea românească fiind incompatibile cu cele ale ministrului actual. În consecinţă, suntem datori societăţii româneşti să solicităm public demisia sau demiterea acestui domn ministru al educaţiei naţionale. Noi vom continua să avem poziţii publice prin care să apărăm – atât cât se poate în acest context politic nefast pentru mediul academic românesc – normalitatea academică şi, astfel, şansa de dezvoltare a ţării. Cu siguranţă, când la Minister va reveni o personalitate academică şi/ sau politică deschisă înţelegerii mediului universitar românesc şi internaţional şi rolului acestuia în dezvoltarea ţării, aceste derapaje vor fi corectate. Dorinţa de stimulare a performanţei în învăţământul superior – afirmată de domnul ministru – este incompatibilă cu sancţionarea celor mai vechi, mai mari şi mai bine plasate universităţi din România în clasamentele internaţionale, adică a universităţilor care aduc prestigiu şi recunoaştere mondială şcolii româneşti contemporane“.
Mai puteţi citi: