Chipurile prostituţiei: motivele pentru care unele femei ajungeau să practice în perioada interbelică cea mai veche meserie din lume
0Un studiu făcut în 2005 despre prostituţia din Târgu-Mureş, în perioada 1926-1932, arată motivele pentru care unele femeile alegeau să practice prostituţia: banii, necesităţile fiziologice şi „ambiţia“.
Studiul lui Körtesi Zuzsánna, ”Prostituţia în Târgu-Mureş între anii 1926-1932”, publicat în 2005, în revista "Vatra", prezintă câteva din realităţile fenomenului prostituţiei în acest oraş din Ardeal. Autoarea scrie succint despre cazul unei fiice de moşier din judeţul Mureş care declarase autorităţilor, în registrul de evidenţă al femeilor de moravuri uşoare, că motivul pentru care se prostituează nu este lipsa banilor - ca în majoritatea cazurilor -, ci fiindcă "are din naştere un astfel de temperament". Despre aceasta se ştia că era căsătorită. Tot în registrul de evidenţă al altei prostituate din Târgu-Mureş, în vârstă de 40 de ani, era trecut, într-un formular, că ea alesese această practică din ”ambiţie”.
Migraţie: nu stăteau mai mult de 15-16 luni
În Târgu-Mureş, observa autoarea studiului, unele fetele obişnuiau să practice prostituţia 15-16 luni, după care plecau spre un alt oraş. Despre aceste "migraţii" se amintea într-un registrul de evidenţă, unde era trecut inclusiv numele cafenelelor sau ale restaurantelor de destinaţie.
În acest oraş din Ardeal au existat, între anii 1926 şi 1932, două bordeluri recunoscute oficial, unul select situat pe strada Morii nr. 22, al cărui proprietar a fost Ivan Jovanovits, iar al doilea - pe strada Stelelor nr. 9 şi fusese construit de Elefánt Károly. Ambele case de toleranţă erau imobile mari, cu grădini, garduri înalte şi porţi spre o străzi lăturalnice, care se dovedeau de mare folos în cazul raziilor poliţiei. Fiecare prostituată avea o cameră unde îşi aducea clientul, iar în curtea interioară a bordelului era amenajat un salon unde se serveau băuturi alcoolice şi se jucau cărţi. În unele cazuri, subliniază Körtesi Zuzsánna în studiul său, unii clienţi obişnuiau să meargă acolo ca să-şi petreacă timpul liber, fără să meargă la prostituate.
Broşura cu sfaturi pentru bolnavii venerici
În registrul de evidenţă al femeilor de moravuri uşoare figurau aproape toate chelneriţele, cameristele şi casieriţele din oraş. După ce au fost înregistrate, ele au fost trimise la medic, la un control. Cele care nu sufereau de boli venerice erau lăsate să-şi continue practica, iar bolnavele, internate în spital. Pentru mureşenii care sufereau de boli cu transmitere sexuală s-a tipărit, în 1921, o broşură cu sfaturi numită "Sfaturi pentru bolnavii venerici", care îi sfătuia ce să facă.
Registrul de evidenţă al unei prostituate era, de fapt, un formular cu întrebări tipizate în care erau trecute numele, prenumele, porecla, data şi locul naşterii, ocupaţia tatălui, religia, starea civilă, semnalmentele fizice, domiciliul stabil, ultimul domiciliu, condamnări pentru infracţiuni (dacă era cazul), o fotografie, vizitele medicale şi rezultatele acestora. Pe acelaşi formular se treceau vârsta la care a început să practice prostituţia, numele bărbatului cu care a început (nu în toate formularele apărea această informaţie).
Potrivit datelor din registre, culese de autoarea studiului, reiese că, de cele mai multe ori, înainte de a se prostitua, femeile au fost servitoare şi au întreţinut relaţii sexuale cu sau fără voia lor cu proprietarul casei unde lucrau, cu fiul acestuia, invitaţii sau prietenii lor. Femeile de moravuri uşoare care nu se prezentau la medic puteau fi sancţionate prin amendă (în valoare de 200 de lei) sau prin închisoare (între 6 şi 12 ore). Tariful perceput de prostituatele din Târgu-Mureş era, în perioada amintită, între 150 şi 200 de lei pentru o partidă de sex.
Mai puteţi citi: