Ce superstiţii continuă să-i sperie pe români în 2018. Credinţele dubioase răspândite în mediul urban
0Superstiţiile îşi au rădăcinile înfipte adânc în trecut, unele dintre ele datând din perioada precreştină, în timp ce altele reprezintă un produs al societăţilor rurale din ultimii zeci de ani.
Credinţele şi superstiţiile, amestecate cu vechi legende şi tradiţii, continuă să-i influenţeze pe români chiar şi în secolul XXI, când ştiinţa a găsit numeroase explicaţii pentru cele mai multe dintre ele. Superstiţiile sunt răspândite în special în mediul rural, acolo unde oamenii au căutat de sute de ani, fără să aibă acces la informaţie, tot felul de explicaţii pentru o serie de fenomene.
Folcloristul George Ioneanu a publicat încă în 1888 „Mica Colecţiune – Superstiţiile Poporului Român”, unde a strâns o serie de credinţe şi de obiceiuri ciudate. Majoritatea superstiţiilor sfidează orice logică, iar unele depăşesc limitele bunului simţ.
Superstiţii cu iz religios
Unele dintre ele nu sunt străine nici de Biserică, mai exact de preoţii care slujeau în satele româneşti. Astfel, o veche superstiţie face referire la copiii nebotezaţi. „Copiii care nu sunt botezaţi şi plâng mult, prin acel plâns cer botez”, spune o veche credinţă. Tot cu biserica are legătură şi o altă veche credinţă: „Când o nuntă pleacă la biserică pentru cununie, caută să nu întâlnească alta în cale, să se vadă miresele. Căci moare una dintre ele sau se despart căsătoriţii”.
Duhurile rele şi alte fiinţe ale întunericului îi mai sperie şi azi pe unii dintre ţărani. Astfel, nu puţini sunt cei care cred şi acum că: „Un mort este păzit ca să nu treacă peste el vreo pisică, altfel se face strigoi şi mor toţi ai casei” sau că „Dacă un copil de la naşterea lui plânge continuu o săptămână, este semn că îl bântuie duhurile necurate”.
Credinţe răspândite şi în mediul urban
Dincolo de astfel de superstiţii, există unele răspândite şi în mediul urban, unde au găsit un sol fertil. Credinţa în faptul că trecerea unei pisici negre prin faţa cuiva îi aduce automat ghinion respectivei persoane pare mai degrabă una copilărească. Superstiţia porneşte de la o mai veche idee şi ţine şi de modul în care erau închipuite şi reprezentate vrăjitoarele şi practicantele magiei negre, adeseori lângă o pisică neagră malefică.
Mult mai optimistă este credinţa că cel care descoperă un trifoi cu patru foi, rar întâlnit, va avea parte de noroc. Aşa s-a ajuns ca unii să poarte mici bijuterii în formă de trifoi cu patru foi sau de potcoave de cai, care ar atrage la rândul lor norocul şi prosperitatea.