Analist politic: „Orice guvern ar fi fost, nu cred că rata de vaccinare ar fi fost alta”. Cum vede alianţa PNL-PSD

Lectorul universitar şi analistul politic George Jiglău, preşedintele Centrului pentru Studierea Democraţiei din cadrul UBB, analizează cine câştigă şi cine pierde în urma alianţei PNL-PSD. El crede că indiferent ce guvern ar fi gestionat pandemia, rata de vaccinare a românilor ar fi fost similară.

George Jiglău a făcut o analiză „cost-beneficiu” a mult-discutatei alianţe PNL-PSD, arătând ce câştigă şi ce pierde fiecare partid de pe scena politică. 

Despre guvernarea PNL- PSD, Jiglău crede că în mod categoric o coaliţie între cele două partide nu va rezista şapte ani, aşa cum s-a preconizat, deoarece „politica la noi e foarte personalizată, depinde foarte mult de personalitatea, de dispoziţia politicienilor. Toate crizele guvernamentale, deşi au fost împachetate sub forma unor deosebiri de valori, de principii, au apărut din cauza unor neînţelegeri personale”. 

Legat de criza sanitară, Jiglău crede că oricare ar fi fost guvernul, probabil situaţia ar fi fost similară. 

Ce câştigă/ce pierd partidele din Alianţa PNL-PSD

Adevărul: Ce câştigă şi ce pierd partidele din preconizata alianţă PNL-PSD

PSD câştigă accesul la guvernare la resurse ceea ce cred că a înclinat balanţa deciziei de a intra în guvern. La început, pesediştii nu erau foarte dornici să intre la guvernare pentru că, pe bună dreptate, guvernarea erodează. Dacă tot s-a pus problema sprijinirii unui guvern de către PSD, liderii partidului s-au gândit că va mai bine să intre la guvernare şi să aibă acces la resurse, având în vedere că în perioada aceasta trebuie să intre mulţi bani, care vor trebui împărţiţi - vorbesc despre PNNR şi PNDL. Când spun că aceste resurse trebuie împărţite nu mă gândesc neapărat la corupţie, ci la faptul că a fi mai aproape de locul unde se iau deciziile în legătură cu aceşti bani cu siguranţă că aduce nişte avantaje.

În ceea ce priveşte dezavantajele, PSD se pune între o situaţie oarecum riscantă, mai ales din perspectiva alegerilor din 2024, pe care, din opoziţie, ar fi avut foarte mari şanse să le câştige, inclusiv preşedinţia. La guvernare apare acest risc al unei erodări. Asta a pierdut PSD, o oarecare linişte pe care o avea în opoziţie.

Dar PNL?

Mi se pare că PNL pierde cel mai mult, chiar dacă rămâne cu poziţia de prim-ministru. În ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni, începând de la relaţia cu USR şi multiplele negocieri din perioada aceasta, eu am văzut multă incoerenţă şi inconstanţă la PNL. Nu a fost foarte clar ce doresc, clar a fost faptul că Florin Câţu şi-a urmărit interesul personal de a rămâne prim-ministru.

PNL este un partid cu un electorat foarte instabil. Dacă ne luăm după rezultatele de la alegeri, începând de la fuziunea cu PDL, o să vedem că sunt variaţii foarte mari, chiar şi atunci când are rezultate bune la alegeri, nu are un electoral stabil pe care să se poată baza, cum e cazul PSD-ului, care, orice s-ar întâmpla, are două milioane de voturi la orice tip de alegeri. PNL nu are acest electorat şi în această perioadă nici nu va câştiga alegători în plus, ba dimpotrivă, s-ar putea să îşi piardă acea parte a alegătorilor care probabil au votat cu PNL, ca să nu voteze cu PSD, dar nici nu-i simpatizează foarte mult pe cei de la USR. Faptul că PNL se aliază cu PSD, asta nu înseamnă neapărat că aceşti alegători se vor duce toţi către USR, se pot duce către AUR, cei care sunt mai conservatori, dar la fel de bine se poate întâmpla ca mulţi să nu meargă la vot deloc, fiind de continuare dezamăgiţi.

PNL rămâne la guvernare pentru că Iohannis e preşedinte şi pentru că e un partid care are acces la o alianţă şi cu PSD, alianţă pe care a mai făcut-o, dar are acces şi la o alianţă cu USR. Celelalte partide nu prea au această posibilitate.

PNL câştigă faptul că va rămâne la guvernare până în 2024 sau până la viitoarele alegeri ceea ce este un câştig, dar la următoarele alegeri nu-i văd deloc bine. 

AUR, marele câştigător?

Ce se va întâmpla cu USR?

Şi-a consolidat electoratul fidel, atât cât mai este, deoarece, cred că, au ieşit bine din toată povestea asta, deşi am auzit şi păreri contrarii care, sigur, pot să aibă argumente. Cred că USR a făcut două lucruri bune în raport cu PNL: a arătat disponibilitate la compromis, când nu a ieşit de la guvernare la episodul cu Vlad Voiculescu şi a zis: „ok, nu ne-a plăcut, dar nu reacţionăm la nervi, mai rămânem la guvernare”. A doua oară, nu a mai acceptat să treacă peste voinţa partidului la demiterea lui Stelian Ion şi a ieşit de la guvernare. Mi s-a părut că nu a avut o poziţie atât de radicală. Nu a zis: „nu vrem să mai auzim de PNL” sau „vrem anticipate pentru toată lumea”. Au zis: „vrem la guvernare fără Florin Câţu, care face numai ce-l taie capul”. 

Mi s-a părut o poziţie destul de echilibrată din partea USR-ului. Apoi când i s-a puse în braţe, aşa ca pedeapsă, cartoful fierbinte al formării guvernului, a luat în serios chestiunea aceasta şi a trecut prin tot procesul aşa cum ar trebui să facă un partid responsabil. A avut un program de guvernare, negociat şi a parcurs toate etapele până la depunerea unei liste cu miniştri în Parlament, ceea ce am văzut că generalul Ciucă şi PNL nu au fost dispuşi să facă. Liberalii au vrut să meargă la sigur. Cei de la USR au dat maximul pe care puteau să-l dea. Nu am mers pe ideea „oricum picăm, nu mai contează nimic”, iar pentru mine acesta a fost o dovadă de seriozitate care a prins bine USR-ului. 

În plus, şi USR PLUS a avut alegeri interne pentru preşedinţia partidului. Cred că au reuşit să nu iasă la fel de şifonaţi cum a fost lupta Câţu versus Orban în PNL. A fost o competiţie civilizată, în ciuda problemelor de anul trecut cu alegerile interne, chiar aproape plictisitoare, pentru că spuneau aceleaşi lucruri Barna şi Cioloţ. În plus, în raport cu subiectul fierbinte al guvernării şi în relaţia cu PNL, ambii lideri au fost pe aceeaşi lungime de undă. Nu am auzit să aibă păreri diferite şi asta să devină parte din competiţia internă.  Cred că au ieşit onorabil din toată povestea într-un context politic foarte complicat.

Cred că cei care simpatizau USR până acum o vor face în continuare şi, în acelaşi timp, s-ar putea să recupereze o parte din alegătorii dezamăgiţi de PNL, dar nu cred că va fi o creştere majoră a electoratului USR în perioada următoare

Este AUR marele câştigător al acestei alianţe?

E foarte complicat, ştim sondajele care îi dădeau ba mai sus, ba mai jos. Există intuiţia asta că ei beneficiază de frustrarea pe care mulţi alegători şi-o reînnoiesc acum faţă de partidele cele mai importante, dar este foarte fluid totul. AUR a făcut ce ştie mai bine adică gălăgie şi avut un un discurs îndeajuns de radicali ca să atragă atenţia. E foarte imprevizibilă situaţia genului acestuia de partid. Până vom mai avea alegeri va mai dura. 

Dacă ar fi fost fix acum alegeri, probabil că ar ieşi mai bine, mai ales în contextul dezamăgirii multora, dar în acelaşi timp s-ar putea să şi fie destul de neconvingători inclusiv pentru propriul electorat. Dacă ne uităm la lucrurile cu care au intrat în campania electorală, nu au avut o reuşită semnificativă. Va fi taxat dacă electoratului îi pasă de lucrurile acestea, dar dacă alegătorii AUR se bucură doar că au un partid care face live de pe holurile Parlamentului, ce au făcut până acum ar putea să fie suficient. E greu de zis deocamdată.

„Nu îmi dau seama dacă ei ştiu ce fac”

Crezi că va înţelege  electoratul liberal argumentul interesului naţional invocat de conducere a partidului pentru a argumenta de ce se face alianţă cu PSD?

Trebuie să facem o diferenţă între ceea ce ne spun, ca discurs, şi felul în care acţionează politicienii. Evident că ar fi bine să le dăm premisa de bună-credinţă, pentru că pare că acum se discută foarte serios de un program de guvernare cu priorităţi, care într-adevăr presupun măsuri concrete, politici publice care se ajute ţara în momentul dificil în care este. Pe de altă parte, faptul că orice fac ei e pentru ţară îl auzim tot timpul. Dacă se rupe alianţa cu USR pentru că se încăpăţânează Câţu să rămână la guvernare, e pentru ţară. Faptul că, iniţial, au declarat că nu negociază cu PSD e pentru ţară. Dacă totuşi se duc în alianţă cu PSD, tot pentru ţară o fac. Orice ar face este în interes public. Asta auzim de la toţi tot timpul în termen de discurs. 

Dacă e să le vă luăm acţiunile sau rezultatele, că nu ştim ce se întâmplă la negocieri, ce vede: acum o lună când era desemnat premier Nicolae Ciucă, era aproape sigur că s-a discutat deja între Iohannis şi Ciolancu şi e clar că PSD va susţine PNL poate cu guvern minoritar. Era ca şi bătut în cuie, ne aşteptam a doua zi să fie totul pus la punct şi să îl avem pe Ciucă premier susţinut într-o formă sau alta de PSD. Apoi am constatat că nu e aşa. Au avut loc noi negocieri şi mai degrabă dinspre PSD a venit varianta de intrare la guvernare. Acuma iarăşi negociază.

Acum ca să mă erijez eu în cetăţeanul turmentat vin şi întreb: „Ce rost avut toată povestea asta în ultimele două luni?” Ce rost au aceste jonglerii făcute  mai ales de la PNL, dar şi de la celelalte partide, poate în fară de USR, care a rămas constat tot timpul: „vrea la guvernare cu PNL fără Câţu”. Sentimentul meu este când mă uit la toată perioada aceasta în retrospectivă este că nu îmi dau seama dacă ei ştiu ce fac. Îmi e greu să desluşesc sensul acţiunilor PNL sau PSD în toată povestea asta, altfel decât într-o logică din de maximizare a câştigurilor raportat la scenariile care există.

„Cu orice guvern, gredul de vaccinar ar fi fost acelaşi” 

Toate aceste lucruri afectează situaţia din ţară? Avem o criză sanitară şi una economică.

E un pic trist ce zic acuma, dar, în acelaşi timp nu pot să spun că e vina partidelor. Cred că lucrurile ar fi arătat fix la fel din perspectiva crizei sanitare, economice sau a altor crize care se derulează în perioada asta, chiar dacă eram cu fosta guvernare şi sau cu oricare alt guvern.  Nu am simţit că mesajele în perioada asta, de când este criza guvernamentală, au fost incoerente – toţi liderii care contează au spus: mergeţi şi vă vaccinaţi, fie că a fost Câţu, Iohannis, Ciolacu, Rafila sau alţi lideri, cu excepţia AUR, dar nu cred că influenţa acestuia e aşa de mare. Nu cred că a zis nimeni: „m-aş vaccina, dar nu o fac pentru că premierul Câţu a fost demis prin moţiune de cenzură şi ce legitimitate are el să-mi spună să mă vaccinez”. Nu cred că ceea ce se întâmplă acum, inclusiv scumpirile la energie, pentru că de bine de rău scumpirile au fost manageriate de guvern, aşa demis cum e: a pus bazele unei compensări la factură, apoi a venit povestea cu plafonarea dinspre PSD. Nu poţi zice că n-a fost nicio acţiune pe subiectele astea, vorbesc acum de când a început criza guvernamentală. Nu pot să spun că ţăra a fost neguvernată pentru că ei se gândeau la un alt guvern.

Legat de mesajele în pandemie este o lucru remarcabil că la vârful statului nu am avut niciun mesaj care să iasă din logica corectă: mergeţi şi vă vaccinaţi. Iohannis a zis-o aşa cum poate el, Câţu, la fel toţi miniştrii sănătăţii, Gheorghiţă, Ciolacu, Rafila, ceea ce e un lucru remarcabil. Dacă ne uităm la alte ţări din jur nu găsim aceeaşi coerenţă şi vorbesc inclusiv de ţări care au stau mai bine cu vaccinarea şi o duc mai bine per total în perioada asta.

Problemă nu este că aveam un guvern demis sau nu. Nu cred că ar fi fost vreo diferenţă. S-ar putea ca nivelul de vaccinare să fi fost la fel de scăzut pentru că aici e o altă problemă: lipsa de încredere pe care oamenii o au în instituţii şi în politicieni în general. De bine de rău, există centre de vaccinare peste tot, există seruri, e gratis, poţi merge oricând, cu programare, fără programare. Suntem într-o situaţie bună din punctul ăsta de vedere, dar decizia este a oamenilor.   

E posibilă o coaliţie PNL-PSD pe şapte ani?

Cum vedeţi preconizata alianţă PSD - PNL pe 7 ani? E posibilă?

Categoric nu sau nu aşa, pentru că la noi lucrurile sunt foarte predispuse la crize politice. La noi, politica se face în continuare extrem de personalizat. Suntem în continuare dependenţi de personalitatea unui politician sau a altuia, de dispoziţia de moment. Dacă ne uităm la toate crizele guvernamentale când a mai picat guvernul,  chiar dacă la nivel de discurs totul e împachetat la nivel de principii, de valori pentru România, au apărut probleme din cauza unor neînţelegeri personale, cel puţin asta se vede. Chiar şi când premierul era din acelaşi partid, şi ne amintim de cazul Grindeanu care s-a certat cu Dragnea pentru că acesta punea sub semnul întrebării poziţia de lider a lui Dragnea. 

Să vorbeşti de coerenţă şapte ani în relaţia dintre două partide este imposibil. Chiar dacă ar fi un singur partid ar fi foarte dificil. Competiţiile dintre partide sunt puternic personalizate. Sub aceste auspicii e foarte greu să vorbeşti despre o înţelegere, un consens pe o perioadă aşa de mare de timp, având în vedere câte alegeri în cadrul partidelor, dar şi în afara acestora, urmează.  

Cine este George Juglău

George Jiglău este lector universitar la Departamentul de Ştiinţe Politice din cadrul UBB Cluj şi activează ca cercetător şi preşedinte al Centrului pentru Studiul Democraţiei. Anterior, a obţinut diplome de master în Ştiinţe Politice la CEU Budapesta (2007) şi de master în Comunicare şi Studii Multiculturale la UBB (2009).

A scris şi a editat o serie de volume şi articole publicate în reviste din ţară şi din străinatate pe teme precum alegerile şi sistemele electorale, partidele şi sistemele de partide, relaţii interetnice sau despre Uniunea Europeană şi procesul de europenizare.

Vă mai recomandăm:

De ce câştigă PSD în negocierile cu PNL

PNL-PSD, în roata guvernamentală, dar cine să fie primul?