World Hello Day sau Ziua Salutului. Ce spune codul bunelor maniere despre formulele de salut

Două persoane de acelaşi sex şi de aceeaşi vârsta se salută simultan. Niciodată, scrie Aurelia Marinescu în „Codul bunelor maniere astăzi”, nu ai dreptul să refuzi un salut, pentru că acest lucru ar însemna o ofensă gravă. World Hello Day sau Ziua Salutului este marcată în fiecare an la 21 noiembrie, fiind un prilej ca oamenii să-şi exprime preocuparea pentru pacea mondială.

Modul corect de a saluta îl învăţăm din „Codul bunelor maniere astăzi”. Astfel, dacă intrăm într-o încăpere salutăm primii, iar ceilalţi trebuie să ne răspundă. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toţi, iar aceştia trebuie să salute la rândul lor. În orice împrejurare, un bărbat salută întotdeauna primul o femeie, iar o femeie mai tânără salută întotdeauna prima o  doamnă în vârstă. Este politicos să răspundem oricărui salut, iar strânsul mâinii, la bărbaţi, să se efectueze scurt şi ferm.

În România, forma de salut diferă în funcţie de zona geografică. În timp ce bucureştenii se salută cu "Bună!", ardelenii îşi spun "Servus!", iar în Cluj, Sibiu, Banat se foloseşte "Ciau!" sau "Ceau!". Adolescenţii mai folosesc şi formulele de salut: "Salve!", "Salutare!", "Salut!", "Noroc!", "Pa!", "Te sărut!" sau "Hi", "Hello". 

De asemenea, sunt folosite şi saluturi religioase precum "Doamne ajută!", "Domnul cu tine!" sau formule specifice anumitor sărbători creştine precum "Hristos a Înviat!"/ "Adevărat a Înviat!", rostite din ziua de Paşti şi până în ziua de Înălţare. În ziua Înălţării, ortodocşii se salută cu "Hristos S-a Înălţat!" şi se răspunde "Adevărat S-a Înălţat!".

Cum trebuie să procedeze un domn

Cum trebuie să salute un domn? Când întâlneşte o doamnă, bărbatul salută primul. În general, salutul înseamnă să-ţi scoţi pălăria, aproximativ cu doi metri înaintea întâlnirii, să o inclini uşor, privind fără insistenţă în ochii persoanei salutate, iar apoi să îţi pui pălăria la loc pe cap.De asemenea, domnul care întâlneşte o persoană feminină cunoscută încetează să mai fumeze şi îşi scoate mâna din buzunar. Ridicarea pălăriei se face întotdeauna cu mâna opusă părţii în care se găseşte persoana salutată. Ce se întâmplă dacă nu porţi pălărie? Regula este foarte simplă. Te mulţumeşti cu o inclinare a capului, care va fi poate un pic mai adâncă decât dacă ai saluta cu pălăria. 

Dar dumneavoastră, doamnă, cum veţi saluta? Simplu: veţi răspunde la salutul care vă este adresat printr-un surâs, care va dovedi persoanei întâlnite că aţi recunoscut-o. În ţările anglo-saxone, femeia salută prima, pentru a-l autoriza astfel pe domn să o salute. În schimb, în Europa continentală, regula este: domnul salută, doamna răspunde. Doamna mai tânăra o salută pe cea mai în vârstă, care îi răspunde la salut. Două persoane de acelaşi sex şi de aceeaşi vârstă se salută simultan.

Se întâmplă adesea ca unele persoane să aibă impresia că recunosc pe cineva şi să o salute . Să zicem că am cunoscut o doamnă în ţinută de seara, iar acum, deoarece e îmbrăcată în taior, n-o mai recunoaştem. Profesorul de gimnastică, pe care îl vedem mereu în trening, poate deveni de nerecunoscut când este îmbrăcat elegant. Din acest motiv, vom saluta chiar dacă nu suntem siguri că-l cunoaştem pe celălalt. Uităm repede un salut care ne-a fost acordat din greşeală, dar nu uităm niciodată că n-am fost salutaţi de cineva cunoscut“, se arată în “Codul bunelor maniere astăzi”, carte semnată de Aurelia Marinescu.

Când e permisă îmbrăţişarea

O formă elementară de acţiune interumană, salutul este un pas important spre realizarea înţelegerii între oamenii de rase, naţionalităţi sau religii diferite.

Această zi a fost iniţiată în 1973 de fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, fiind susţinută de personalităţi publice, lideri religioşi, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace şi de 180 de ţări, potrivit www.worldhelloday.org. A fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt şi Israel, ca o formă de protest nonviolent la adresa războiului.

Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere şi datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând îşi acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitul împărat. În acest obicei îşi are originea salutul militar. În vremea romanilor, salutul "Ave Cezar!" era însoţit şi de strângerea antebraţelor, ca semn de încredere, întrucât braţul neînarmat simboliza pacea şi prietenia. În epoca cavalerilor, domniţele erau salutate cu reverenţe adânci şi sărutul mâinii înmănuşate. În prezent, strânsul mâinii este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se întâlnesc, chiar şi femeile salutându-se, uneori, astfel. Îmbrăţişatul şi sărutul sunt preferate de cei care se cunosc mai bine ori nu s-au văzut de mult.