Sfântul Luca, părintele Evangheliei, sărbătorit de creştini pe 18 octombrie. Ce minune a avut loc la uciderea celui mai iubit Apostol al lui Iisus
0Sfântul Luca este sărbătorit de creştinii ortodocşi în fiecare an pe 18 octombrie, el fiind unul dintre cei mai iubiţi Apostoli care l-au urmat pe Mântuitor. Luca a ajuns din vindecătorul de trupuri, pentru că era medic, un doctor de suflete datorită credinţei sale.
Grec la origine, Sfântul Evanghelist Luca a învăţat meşteşugul vindecării de boli, devenind un medic priceput. Viaţa lui s-a schimbat, însă, din momentul în care L-a cunoscut pe Mântui¬tor, la Ierusalim. Când l-a auzit pe Hristos vorbind şi când a înţeles învăţăturile Sale, şi-a dat seama că menirea lui este să cunoască pe adevăratul Dumnezeu şi să-i înveţe şi pe alţii cum să-L afle.
Împreună cu Sfântul Apostol Cleopa, el L-a văzut pe Domnul înviat pe drumul către Emaus (Luca 24). După Pogorârea Sfântului Duh, Luca s-a întors la Antiohia şi l-a ajutat pe Pavel să vestească Evanghelia Domnului. Curând, el a devenit „doctorul iubit” al apostolului şi cel care l-a urmat în toate călătoriile sale, luând însemnări despre învăţăturile Mântuitorului.
Peste ani, aceste însemnări aveau să fie cuprinse în două cărţi ale Noului Testament, „Evanghelia” şi „Cartea Faptele Apostolilor”, ambele extrem de importante pentru cunoaşterea adevărului dumnezeiesc şi a istoriei Bisericii Creştine.
A scris o Evanghelie şi cartea Faptele Apostolilor adresate dregătorului Teofil. Evanghelia se remarcă prin bogăţia de pilde - 33 de parabole împodobesc Evanghelia Sfântului Luca.
După martiriul Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Luca a predicat Evanghelia în Italia, Dalmaţia, Macedonia şi Grecia.
Spânzurat de un măslin
A trecut la cele veşnice la vârsta de 80 de ani, când nişte păgâni l-au spânzurat de un măslin în cetatea Tebei din Boetia. Se spune că pe locul unde a fost înmormântat a plouat cu apă limpede şi înmiresmată. Mai mult decât atât, această apă îi tămăduia pe cei care sufereau de boli de ochi. Mai târziu, în anul 357, moaştele sale au fost aduse la Constantinopol, în Biserica Sfinţilor Apostoli, apoi, în anul 1177, în Italia, la Padua.
Nu de mult, în anul 1992, episcopul ortodox al Thebesului şi Levantului, a cerut episcopului catolic de Padua o parte a moaştelor sfântului (o coastă), care a fost readusă în Thebes, locul unde se află şi astăzi mormântul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca.
Icoana pictată de Sfântul Luca, în România
Conform doxologia.ro, el este socotit şi patronul iconografiei creştine, el fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, purtând în braţe pe Hristos şi prima icoană a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
O parte dintre icoanele Sfântului au fost duse de cei doisprezece apostoli pe meleagurile unde şi-au săvârşit apostolatele.
Apoi, peste ani, au fost găsite în mod miraculos. De pildă, în timpul rugăciunii sale, Sfintei Eufrosina i s-a arătat Maica Sfântă, care i-a indicat unde se afla una dintre icoane: „Această icoană a mea este pictată de Evanghelistul şi pictorul Luca”.
La Schitul Nămăieşti, din Târgovişte se găseşte una dintre cele mai vechi icoane ale creştinătăţii, realizată chiar de Sfântul Apostol Luca.
Ea o întruchipează pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus în braţe.
Se spune că însăşi Maica Domnului a cerut sfântului ca 12 dintre icoanele pe care le va picta s-o înfăţişeze alături de pruncul sfânt şi să fie date celor 12 apostoli, pentru a fi duse în întreaga lume.
Dintre ele, au mai rămas trei, una la Schitul Nămăieşti, alta în Grecia şi a treia la Vatican.
Vă recomandăm şi: