Secretul unei căsnicii de o jumătate de secol: fiecare clipă trăită este o sărbătoare
0Au spus „Da“ în urma cu 52 de ani în faţa ofiţerului stării civile şi, deşi a trecut o jumătate de secol, Ion şi Sofia Mihai se iubesc şi se respectă la fel de mult ca şi în prima zi. Fiecare clipă trăită alături este o sărbătoare. Cei doi pensionari mărturisesc faptul că nu trebuie să fie o ocazie specială pentru a-şi declara devotamentul, respectul şi dragostea.
S-au cunoscut în 1960, dar îşi amintesc şi acum cu emoţie cea mai fericită perioadă din viaţă. Nea Ion(75 de ani), care nu-şi scapă consoarta din ochi nicio clipă, povesteşte cu umor cum a plecat în judeţul Prahova, după terminarea stagiului militar, pentru a-şi găsi o slujbă bine plătită, dar s-a procopsit cu o nevastă.
„Am reuşit să mă angajez, însă m-am îndrăgostit. Ce să faci? Asta-i viaţa. Acolo mi-a fost norocul... Am găsit cea mai frumoasă fată“, spune bărbatul. Pusă în dificultate de soţul său, tanti Sofia îl corectează zâmbind:„Cea mai bună, că frumoase sunt toate! Sofia avea 20 de ani şi se născuse la Filipeştii de Târg, lângă Ploieşti. Pentru că s-au plăcut atât de mult, după şase luni s-au căsătorit, iar nunta a avut loc pe 2 noiembrie la Ploieşti. „A fost frumos, am avut mulţi invitaţi şi ne-am distrat pe cinste. Am dansat toată noaptea“, spune tanti Sofia, în timp ce caută într-un maldăr de fotografii, una de la nuntă.
Înţelegere şi compromis
După un an şi jumătate s-au mutat la Călăraşi, unde au trăit şi bucuriile, dar şi greutăţile inerente ale oricărei familii. Au o singură fiică, Păpuşa, în vârstă de 50 de ani, de profesie economist, două nepoate , dar şi o strănepoată. „Copiii sunt bucuria noastră cea mai mare. Ne-a fost şi bine, dar şi rău împreună. Cine spune că trăieşte numai în lapte şi miere, minte“, este de părere tanti Sofia(70 de ani). Spune că nu există o reţetă a unei familii reuşite. „La noi a fost multă înţelegere şi compromis. Trebuie să ştie fiecare când să cedeze pentru a nu apărea dispute. Când eu eram nervoasă, soţul mă trata cu mult calm şi astfel am reuşit, de fiecare dată, să depăşim momentele dificile“, povesteşte femeia. Nu se plâng de nimic, se înţeleg la fel de bine ca şi-n prima zi. „Ne programăm fiecare leuţ pentru a nu duce lipsă de nimic. Poate dacă pensia ar fi fost mai mare, ne descurcam altfel“, spune, cu năduf, nea Ion.
Grădinăritul, ocupaţia de bază
Bărbatul a lucrat la Comsuin, fostul combinat de creştere şi prelucrare a cărnii de porc, ca şef atelier autobază, a fost instructuro auto, dar şi şofer, timp de 10 ani, la Întreprinderea Regională de Transport Auto. De 16 ani este pensionar şi se ocupă cu grădinăritul. Soţia sa a fost croitoreasă la Cooperativa Borcea. Şi-au găsit o îndeletnicire care le ocupă mai tot timpul. „Avem o grădină reuşită în care plantăm din toate câte puţin. Facem conserve pentru iarnă, altfel nu ne-am descurca. La piaţa sunt toate scumpe şi încercăm să ne gospodărim ca să nu ne lipsească nimic“, a spus Sofia. Nea Ion spune că şi-a respectat soţia dintotdeauna şi că în 52 de ani de când sunt împreună nu au avut niciun conflict. „Am încercat să ne facem viaţa frumoasă, am mers în concedii prin toată ţara şi ne-am distrat de câte ori am avut ocazia“, a spus pensionarul.