Românca splendidă care a înnebunit Parisul: cariera fascinantă a inegalabilei actriţe Elvira Popescu, supranumită de francezi „Notre Dame de Théâtre“
0Actriţă de teatru şi film cu o carieră neîntreruptă timp de 65 de ani, frumoasa Elvira Popescu a uimit o lume întreagă cu talentul său actoricesc, fermecându-l chiar şi pe Pierre Cardin. Numită pe bună dreptate „Notre Dame du Théâtre“ de către presa franceză, bucureşteanca nu şi-a dezamăgit niciodată publicul.
A ajuns la Paris în 1923, pe când avea 29 de ani, şi a devenit diva din oraşul Luminilor. A jucat în străinătate în 33 de filme, după ce în România debutase în Independenţa României (1912) şi Tigăncuşa la iatac. Accentul străin pe care şi l-a păstrat a fost atu-ul Elvirei. Lumea a început s-o îndrăgească şi, mai mult, era inconfundabilă. Dramaturgii se “băteau” care să-I scrie roluri comice.
A întemeiat Teatrul Mic şi Exclesior
Conform cinemagia.ro, Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: graţie în mişcări, prestanţă la mers, vioiciune şi limpezime în grai, un dar de imitaţie ascuţit şi plin de haz. S-a născut la Bucureşti la 10 mai 1894, iar la vârsta adolescenţei s-a îndreptat către Conservatorul de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit cu brio, fiind agajată la Teatrul Naţional.
A jucat doar în roluri principale, un aspect definitoriu pentru cariera sa. Implicată în viaţa artistică, Elvira întemeiază Teatrul Mic şi Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu şi Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc important în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali şi în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei.
Pasiunea nebună a dramaturgului
Se pare că acesta mai târziu va scrie numersoase piese de teatru pentru ea, îndrăgostindu-se nebuneşte de fermecătoarea actriţă. Ziarele mondene de la acea vreme chiar au vorbit, la finalul vieţii dramaturgului, despre faptul că acesta şi-a luat viaţa din dragoste pentru Elvira Popescu.
Louis Verneuil este cel care i-a deschis drumul în Franţa. Printr-o pură întâmplare, în 1923, el a angajat-o pentru prima dată la Teatrul De la Michodière din Paris, eroina principală fiind bolnavă - în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deşi nu stăpânea perfect limba franceză.
În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creaţiile lui Henry Berstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicaţia repertoriului relativ redus este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă ţineau afişele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depăşit 2.000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanţă rareori egalată de alţi artişti.
O carieră de o jumătate de secol
Cariera cinematografică a actriţei se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1920 şi 1970. A jucat în filmele "La Présidente", "Ils étaient neuf célibataires", "Austerlitz", "Plein Soleil", ş.a.m.d. Pe lângă rolurile solicitanţe şi viaţa trepidantă, Elvira şi-a asumat şi răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-director alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris şi Théâtre Marigny.
Farmecul de odinioară nu şi l-a pierdut nici la vârsta a treia, a continuat să ţină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară şi politică (de toate nuanţele) a Parisului. André Roussin, Guy de Rotschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing, precum şi mulţi alţii, se numărau printre cei care o priveau şi o ascultau fermecaţi.
Decorată cu Legiunea de Onoare
A fost distinsă cu premiul "Molière" pentru cea mai bună actriţă, decernat de Asociaţia Actorilor Francezi, şi de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincţii ale statului francez. A încetat din viaţă la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris, la 11 decembrie 1993.
Vă recomandăm şi: