Povestea lui Sisoe, sfântul făcător de minuni care vindeca bolnavii şi scotea duhurile rele din oameni

Pomenit cu uimire de fiecare dată de fiecare dintre noi, Sfântul Sisoe cel Mare, supranumit Cuviosul, este sărbătorit în fiecare an pe 6 iulie.

Plin de evlavie şi iubire faţă de Hristos, cuviosul Sisoe a trăit în pustia Egiptului din secolul al IV-lea. Era atât de smerit, încât ruga credincioşii să nu spună nimănui despre minunile pe care le înfăptuieşte. În vocabularul universal, expresia „Sfinte Sisoe“ este sinonimă cu uimirea din cale-afară. Formula des auzită este întâlnită mai ales în traducerile producţiilor cinematografice, când translatorii vor să evite reacţii mai puţin ortodoxe. Dar „Sfântul Sisoe“ nu este o licenţă literară. El chiar a existat, iar locul său în spiritualitate este bine stabilit datorită vieţii sale care a minunat credincioşii.  

Mărinimia sa dădea oamenilor şansa de îndreptare, căci Sfântul Sisoe credea cu tărie că greşeala poate fi reparată nu prin certare aspră şi pocăinţă îndelungată, ci printr-o căinţă sinceră dată de iertarea păcatelor celui căzut.

A vieţuit 72 de ani

Sfântul Sisoe a fost ucenic al Sfântului Antonie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie), iar după săvârşirea acestuia din viaţă, s-a retras în locurile care aveau nevoie de învăţătura sa. A vieţuit 72 ani, neîncetând să creadă în puterea credinţei sale. Trecerea sa la cele sfinte oferă o lecţie despre împăcarea de sine, după o viaţă trăită în îndreptarea şi ajutorarea semenilor. Se spune că însăşi ceata lui Dumnezeu, cu Iisus Hristos în frunte, a venit să-l treacă pe Sfântul Sisoe în rândul celor drepţi. Fericirea care s-a citit pe chipul cuviosului, luminat „ca un soare“, a uimit învăţăceii care îl înconjurau.

Sfântul Sisoe cel Mare a primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, a scoate duhurile rele şi a învia morţii. Cuviosul Sisoe postea atât de mult, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile.

Una dintre minunile săvârşite:

Într-una din zile, un om se îndrepta cu fiul său spre chilia Sfântului Sisoe pentru a lua binecuvântare. Pe drum, copilul muri, însă tatăl, fără a se tulbura şi-a continuat drumul până la bătrânul Sisoe. A intrat în chilia acestuia cu fiul său în braţe. A căzut la pământ pentru a fi binecuvântat. După acest gest, tatăl s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe.

Bătrânul, necunoscand că fiul acestuia este mort, i-a spus:

- Ridică-te şi du-te afară!

După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat şi a ieşit. În urma acestei minuni, tatăl i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul său, iar bătrânul i-a spus să nu vestească nimănui despre cele petrecute până la moartea sa.

A devenit pustnic

Despre acest sfânt există o sumedenie de scrieri religioase, referitoare cu precădere la minunile săvârşite de acesta. Chiar şi marele scriitor George Topârceanu a îmbrăcat în haine artistice „Minunile Sfântului Sisoe”. Se ştie că a vieţuit în deşert, în Egipt, sub ascultarea sihastrului Hor, fiind un urmaş de nădejde al învăţăturilor Sfântului Antonie cel Mare. A devenit pustnic, îmbinând rugăciunea cu munca. Se spune chiar că smerenia şi rugăciunile l-au făcut să semene cu îngerii în viaţă.

Pentru viaţa sa curată, Cuviosul Sisoe a fost învrednicit cu darul săvârşirii de minuni, înviind morţi şi gonind relele. Vreme de peste 70 de ani a trăit în post şi rugăciune. Treceau zile în şir uitând că nu s-a atins de mâncare. A plecat din această lume în anul 429 şi despre moartea lui a rămas o legendă. Se povesteşte că, presimţind că i se apropie sfârşitul, înconjurat fiind de ucenici, Sfântul Sisoe i-a văzut adunându-se la căpătâiul său pe Sfântul Antonie, pe apostoli, profeţi şi îngeri. La final, a venit Însuşi Dumnezeu, care le-a spus celorlalţi: „Duceţi vasul ales al pustiului!”.

Legenda surorii din chilie

În folclor există o altă legendă a Sfântului Sisoe. Se spune că el ar fi avut o soră, care s-a închis într-o chilie, alături de două slujitoare, cu provizii suficiente pentru trei ani, pentru a-l aduce pe lume pe cel de-al şaselea copil al ei. Atunci, Dumnezeu l-a trimis pe Sisoe, pe vreme de furtună, la peştera surorii lui. Când a intrat, împreună cu el s-a strecurat şi diavolul, sub forma unui grăunte sub copita calului. Diavolul a furat copilul, iar Sisoe a pornit în căutarea lui. A întrebat o salcie de el, aceasta i-a spus că nu ştia nimic, iar sfântul a blestemat-o să înflorească şi să nu rodească. Pentru acelaşi răspuns, rugul a fost blestemat să fie de râsul lumii. Pentru că paltinul l-a ajutat, a fost binecuvântat să stea înaintea bisericii şi să cheme păcătoşii la pocăinţă. Măslinul a fost blagoslovit să fie dătător de mir pentru botez. Sisoe a salvat copilul şi a alungat diavolul. De atunci, a rămas recunoscut ca fiind protectorul copiilor şi cel ce pune răul pe fugă.