Medic, despre tratamentele „minune” anti-COVID: Atâţia dintre voi vor muri de o moarte grea
0Un cunoscut medic din România explică pe înţelesul tuturor de ce nu există tratament pentru COVID, iar oamenii trebuie să înţeleagă faptul că doar vaccinul este o armă redutabilă împotriva virusului ucigaş. Ceea ce medicii administrează în prezent scade riscul de mortalitate, însă nu vindecă.
Medicul Gabriel Diaconu aduce argumente ştiinţifice într-o postare pe pagina sa de socializare în legătură cu tratamentul anti-COVID şi încearcă să demonteze minciunile care apar în spaţiul public. Psihiatrul spune că niciunul nu vindecă infecţia:
„Bezna. Minciuni cu tratamente minune. Anticorpii monoclonali.
De când li s-a spart linia de front cu campania anti-vaccinală, arhitecţii dezinformării şi talibanii pandemiei, veşnic dornici de haos şi dezordine, şi-au găsit altă linie de atac.
COVID – spun noile minciuni - are parte de tratament eficient. Iar statul, continuă, croncănind, corbii, neagă accesul la tratament bolnavilor şi-i lasă să moară cu zile. Sau, şi mai rău, îi obligă să se vaccineze.
Cele mai bune minciuni cresc din seminţe de adevăr. Cresc ca buruienile, mult mai repede decât planta pe care o parazitează. Şi, ca buruienile, trebuie smulse.
La acest moment, trebuie spus răspicat, NU există un tratament specific pentru infecţia cu noul coronavirus, numit SARS-CoV-2, vectorul patogen care este cauza COVID. Sunt mai multe medicamente care continuă să fie cercetate, unele promiţătoare în ce priveşte primele faze ale infecţiei. Cu toate eforturile comunităţii de practică, niciuna dintre moleculele în uz, internaţional, nu schimbă dramatic şansele bolnavului de COVID. Luate împreună, pot scădea întrucâtva mortalitatea. Luate devreme, pot scădea întrucâtva riscul de complicaţii. Dar niciuna nu ”vindecă” boala.
Singura soluţie cu adevărat performantă care scade dramatic mortalitatea, şi complicaţiile, este vaccinul împotriva COVID. Indiferent de companie, indiferent de formulă, TOATE vaccinurile au devenit salvatoare de vieţi în criza pe care o traversăm.
Mecanismul din spatele substanţelor active
Să luăm totuşi tratamentele pe rând, fără să numesc aici substanţe active, cât mai degrabă mecanismul din spatele lor, judecata empirică din spatele strategiei:
1. Antivirale de sinteză. Luate, ca şi clasă de medicamente, antiviralele de sinteză sunt molecule care au drept scop comun blocarea replicării virusului în gazdă. Ca să se replice, virusul evident are nevoie să intre în celulă. Are nevoie să ia ”ostatec” unele enzime ale celulei, respectiv are nevoie să-şi folosească unele enzime de-ale lui. Toate devin potenţiale ţinte pentru un medicament. În COVID, s-au folosit câteva anti-virale produse anterior pentru alte virusuri, cu minimă eficacitate din păcate pe SARS-CoV-2. Cu toate acestea, o bună parte dintre ele continuă să circule pe piaţa neagră, oamenii continuă să şi le procure din surse, pile, prieteni, şi le iau acasă cu speranţa că-i vor ajuta.
Nu-i ajută. Nici măcar placebo. Pune la socoteală şi că tratamentul, ipotetic, şi când este cu recomandarea medicului (conştient că dă o pastilă cu rază limitată de acţiune), trebuie iniţiat la maxim 2 – 3 zile de la contactul infectant. ŞTIM deja că, în evoluţia bolii, inflamaţia şi problemele de coagulare sunt cele care pun problemele din ziua 5 – 6 a bolii, când COVID se transformă dintr-o infecţie respiratorie într-o boală sistemică, atât a organelor cât şi a sângelui.
Cresc şansele la viaţă
2. Anticorpii monoclonali (mAB). Aici e cu adevărat bezna minţii, iar oamenii se agaţă de cuvântul ”anticorpi” de parcă ar fi apă sfinţită. Ca idee, toţi anticorpii monoclonali în uz, în medicină, sunt tehnologii care intervin în diverse lanţuri de apărare imunitară a gazdei folosind principiul reacţiei antigen-anticorp. Ei se leagă de RBD/ de zona epitop a unei molecule sau celule, şi ”cheamă” celulele imune s-o distrugă.
La început, când cercetarea în domeniu era în scutec, viziunea despre anticorpi monoclonali era c-ar trebui să fie ”gloanţe fermecate” care să ţintească, super-specific, veriga slabă din lanţul patogen al bolii, şi prin asta să oprească boala. Un secol mai târziu lucrurile sunt încă departe de-a fi pe deplin rezolvate.
În COVID folosim, deja, mai mulţi anticorpi monoclonali, cu rezultate variabile. Cel puţin o companie a beneficiat de PR şi marketing la nivel – ai putea spune – suprem (când un preşedinte de stat, unul care anterior făcuse reclamă şi unui anti-malaric sintetic în cele din urmă dovedit că nu schimbă prea mult parcursul bolii) a ieşit şi-a spus că el s-a făcut bine cu anticorpii respectivi.
Eficacitatea mAB este mai bună decât nimic, şi sunt situaţii unde într-adevăr pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte, dar cu o margine mică de succes. La acest moment EMA a recomandat câteva linii de mAB, pe baza dovezilor empirice adunate. Dar niciuna dintre recomandări nu întruneşte criteriile tradiţionale de tratament CURATIV, fiind substanţe pentru care studiile au arătat că scad rata complicaţiilor, respectiv cresc şansele la viaţă ale bolnavului.
Insist, şansele la viaţă. Ravagiile pe care le poate face COVID în organism rămân. Fibroza pulmonară. Insuficienţa cardiacă. Accidentele vasculare. Problemele renale cronice. Rămân.
Susţin bolnavul în lupta lui personală
3. Produsele derivate din plasmă. Produsele derivate din plasmă, la sfârşitul zilei, sunt tot anticorpi specifici. Ei nu sunt „monoclonali”, cât ”poli-clonali”. Folosirea plasmei hiper-imune respectiv a plasmei convalescente a avut, şi are, câteva dovezi că poate contribui la scăderea mortalităţii, dar în cel puţin un studiu pe care l-am citit rezultatele cât priveşte COVID au fost dezamăgitoare, iar într-un eşantion (din motive încă necunoscute) pe populaţie ATI, braţul de studiu tratat cu plasmă a avut mortalitate mai mare decât braţul de control. Este de altfel motivul pentru care în multe ţări folosirea produselor de plasmă în tratamentul COVID a fost, dacă nu abandonată, deferită unei linii secundare de tratament.
Schemele actuale includ anti-inflamatoare steroidiene, corticoterapie, antibiotice pentru prevenţia infecţiilor suplimentare care, prin afectarea imunităţii şi oportunitate, complică boala, anti-coagulante (uneori în doze monstruos de mari) pentru controlul micro-trombozelor, respectiv folosirea de oxigen pur pentru ventilarea bolnavului.
Dar, ca să fie clar şi definitiv, NICIUNA dintre aceste soluţii nu face altceva decât să susţină, pe cât posibil, bolnavul în lupta lui personală cu virusul.
Vaccinarea scade dramatic mortalitatea
Vaccinarea anti-COVID, spre deosebire de oricare dintre medicamentele de mai sus, are tentă TERAPEUTICĂ. Altfel spus, stimularea imunităţii specifice şi ne-specifice prin vaccin este, deocamdată, singura care a scăzut dramatic mortalitatea, dar şi formele complicate de boală.
Asta pentru că te vaccinezi cât eşti sănătos. Te vaccinezi cât încă n-ai fost infectat cu coronavirus. Şi, chiar dacă te infectezi, răspunsul tău imun va fi prompt şi informat. Drept urmare şansa nefastă să dezvolţi complicaţii COVID este de ordinul sutelor/ miilor de ori mai mică decât dacă nu eşti vaccinat. Mai mult, riscul să mori este de ordinul zecilor/ sutelor de ori mai mic decât dacă nu eşti vaccinat.
Istoria va demonstra că am avut dreptate. Dar, între timp, atâţia dintre voi rămân la risc, şi vor muri ne-necesar. Vor muri de o moarte evitabilă. Vor muri de o moarte grea, în timp ce doctorii caută soluţii uneori disperate, eroice, cât să vă ţină în viaţă.
Da, există un loc pentru oricare dintre medicamentele de mai sus în arsenalul de luptă cu boala. Dar sunt prăştii pe lângă armamentul pe care ţi-l dă vaccinul.
Respectaţi proverbul: nu te du cu o furcă la o luptă cu tancuri.
Şi mergeţi de faceţi vaccinul.”
În intervalul 26.10.2021 (10:00) – 27.10.2021 (10:00) au fost raportate de către INSP 512 decese (265 bărbaţi şi 247 femei), din care 4 anterioare intervalului de referinţă, ale unor pacienţi infectaţi cu noul coronavirus, internaţi în spitalele din Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bistriţa-Năsăud, Bihor, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea şi Municipiul Bucureşti.
Dintre cele 512 decese, 1 a fost înregistrat la categoria de vârstă 10-19 ani, 4 la categoria de vârstă 20-29 ani, 11 la categoria de vârstă 30-39 ani, 19 la categoria de vârstă 40-49 ani, 46 la categoria de vârstă 50-59 ani, 128 la categoria de vârstă 60-69 ani, 165 la categoria de vârstă 70-79 ani şi 138 la categoria de vârstă peste 80 ani.
464 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienţi care au prezentat comorbidităţi, 33 pacienţi decedaţi nu au înregistrat comorbidităţi, iar pentru 15 pacienţi decedaţi nu au fost raportate comorbidităţi până în prezent.
Din totalul de 512 pacienţi decedaţi, 465 erau nevaccinaţi şi 47 vaccinaţi. Cei 47 de pacienţi decedaţi vaccinaţi aveau vârste cuprinse între grupele de vârstă 30-39 de ani şi peste 80 de ani. Toţi pacienţii decedaţi vaccinaţi prezentau comorbidităţi.
În unităţile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 20.442. Dintre acestea, 1.861 sunt internate la ATI.
Din totalul pacienţilor internaţi, 478 sunt minori, 434 fiind internaţi în secţii şi 44 la ATI.
Vă mai recomandăm şi: