FOTO Legendele înfricoşătoare ale Bărăganului. Pădurea unde nu bate vântul niciodată şi blestemul aurului găsit de Pintecan

La Dor Mărunt se mai vorbeşte şi astăzi despre o comoară găsită la rădăcina unui nuc, îngropată în vremea invaziei turce, dar şi despre blestemul care l-a lovit pe cel care a descoperit averea. Pintecan, un bărbat din sat, ar fi găsit ulciorul cu bani din aur, care i-a schimbat întreaga viaţa. Poveşti înfricoşătoare circulă şi despre pădurea de la marginea satului.

Cea mai veche legendă din Bărăgan datează de pe vremea invaziei turce, iar grozăviile s-ar fi petrecut în comuna Dor Mărunt. Localitatea este situată în partea de nord-vest a judeţului Călăraşi, în mănoasa câmpie a Bărăganului Sudic. Numele localităţii se pare că provine de la legendarul rege dac Dromihete (Drom-I-Chaites, „Calea celor puri”, a dat prin etimologie populară numele actualului sat Dor Mărunt). Locurile sunt secrete, iar duhurile care le protejează se transformă în flăcări albastre care "dansează" uneori deasupra câmpurilor. Cine ajunge la ele nu scapă de blesteme, spun legendele locale.

Sufletele bântuie printre copaci

Despre Pădurea Călugăreasca se spune că este locul unde nu bate vântul, iar sufletele care nu şi-au găsit liniştea sute de ani bântuie şi acum printre copaci. Pe vremuri, aici, într-o mănăstire trăiau călugări, însă singura mărturie a existenţei slujitorilor Domnului mai este acum o cruce din piatră, aflată în mijlocul pădurii. În această pădure se spune că nu bate niciodată vântul, iar liniştea este de-a dreptul asurzitoare. Localnicii povestesc despre schitul de călugări care a fost cotropit de turci, iar călugării - omorâţi până la ultimul.

Se pare că unul dintre ei a aruncat un blestem asupra turcilor. Aşa se face că, după moarte, spiritele celor care şi-au mânjit mâinile cu sângele călugărilor s-au întors în desişurile de la Călugăreasca, de unde nu au mai găsit în veci ieşirea. La marginea pădurii sunt, de asemenea, o mulţime de cruci, despre care legenda locului spune că stau de strajă pentru ca spiritele păgânilor său nu poată ieşi. Lumea se ferea să intre în desişurile din Călugăreasca de teama blestemelor, iar singurul loc sigur din pădure era crucea albă, pe care stă scris anul 1831 şi care îi protejează pe cei care se roagă lângă ea atunci când îi prinde noaptea în crâng.

Tot în acele vremuri, turcii care i-au ucis pe călugării din pădurea Călugăreasca ar fi îngropat aici o avere. Un sătean a dat peste banii din aur, iar norocul s-a transformat pe loc într-un blestem. Deşi ar fi avut un vis în care i se cerea să ridice o biserică, ţăranul nu a dat importanţă.

Povestea de la Biserica Nouă

Omul a început să cheltuie averea, şi-a cumpărat oi şi a devenit unul dintre cei mai înstăriţi şi respectaţi oameni din zonă. Nici nu-i trecea prin cap că blestemul comorii îl va urmări îndeaproape. Prima nenorocire l-a lăsat fără grai. Cel mai de preţ lucru, copilul pe care îl avea, a fost găsit mort în pătuţ.

Nici de această dată, visul nu i-a dat pace. Localnicii spun că i s-a cerut, din nou, să ridice o biserică pe locul unde a descoperit comoara. După ce şi-a înmormântat fiul, Pintecan a construit biserica, despre care se spune că este actualul lăcaş de cult din Dor Mărunt.

Fresca din lăcaşul de cult

„În noaptea nenorocirii, din nou a auzit o voce, spunând că dacă nu face biserica, alte rele şi mai mari vor veni peste el. Atunci s-a dus şi a tăiat nucii şi a făcut biserica. Pictura el a comandat-o şi a vrut să fie asa: cu copilul lui spânzurat. S-a dus după aia şi a trăit la Bucureşti şi când a murit l-au adus şi l-au îngropat în podeaua bisericii, în criptă.

Eu eram copil cand s-a sfinţit biserica, în 39, dar îmi aduc aminte cînd l-au înmormântat, că toate uliţele dimprejurul bisericii erau înţesate cu oameni.Şi soţia lui e tot acolo îngropată”, spune unul dintre localnici. În biserica există şi astăzi o frescă în care sunt pictaţi un bărbat şi o femeie, dar şi copilul lor spânzurat.