FOTO Fast şi lux acum un secol. Ilie Popescu, moştenitorul unei uriaşe averi, cel mai mare afacerist din Bărăgan
0Traiul boem şi dorinţa de a face avere au devenit cuvintele de ordine în Bărăganul de acum un secol, atunci când târgul prăfuit de la malul Borcei a ajuns Capitală de judeţ. Bijuterii cu safire, briliante şi rubine, ceasuri din aur, perle ori medalioane, lanţuri şi cercei sunt doar câteva dintre podoabele cu care defila elita din Bărăgan.
Presa vremii notează că cei cu dare de mână erau invitaţi să treacă pragul bijuteriei de sub hotelul Royal Călăraşi, de unde puteau cumpăra un ceasornic din aur care costa de la 50 de lei în sus ori bijuterii cu pietre fine de diamante, briliante, safire, rubine, perle ori medalioane, lanţuri cercei şi inele. Proprietarul, C.N. Marinescu îi ruga pe clienţi să vină „să se convingă de adevăr” şi le promitea „preţuri atât la marfă, cât şi la lucru, mai ieftine ca la ori-care alt magazin”. La magazinul de „Horlogerie&Bijouterie, clieţii cu buzunarele doldora mai puteau găsi: argintărie de China, ochelari, şnururi de mătase, mărturii de botez, degetare de argint, creioane, butoni de manşete, cruciuliţe, ace de cravată, tabachere.
Gust pentru bani şi avuţie
Întreprinzători din fire, oamenii s-au orientat imediat şi au dezvoltat afaceri. Cea mai înfloritoare negustorie a fost birtul, motiv pentru care oraşul căpătase denumirea de “oraşul celor 100 de cârciumi”.
“Luxul era pretutindeni pentru că fiecare căta să-şi întreacă vecinul: dacă maiorul Bureli avea cai frumoşi cu care se fălea şi la Bucureşti, Ciocârdia nu se putea lăsa mai prejos, doar era preşedintele Tribunalului(…) dacă negustorul Petrache Rădulescu îşi permitea luxul să aibă câte o slugă, doctorul Travernier trebuia să aibă două”, scrie dr.Pompei Samarian, primul istoric al Călăraşiului în lucrarea sa” Istoria oraşului Călăraşi de la origine şi până în anul 1852”.
Moda, preluată de la Bucureşti
Cârmuitorii fiind oameni bogaţi, când veneau din Bucureşti, odată cu prestigiul autorităţii lor, aduceau cu ei nota fastului şi a luxului. Toţi veneau cu caleşti şi cu câte doi, trei servitori, iar călărăşenii, impresionaţi de traiul lor, nu încetau să-i imite.
Care de care se întrecea să boteze, să cunune, să aibă cât mai mulţi fini, că finii măguleau vanitatea bogaţilor sau celor care doreau să treacă drept oameni filotimi. “State Bărbierul, breslaş de frunte al târgului, se însoară la 30 ianuarie 1838 cu Frusina lui Stanciu Sârbul, şi-l cunună cârciumarul Nicula alături de nevasta lui, Niculina. Cununia negustorească ţinea săptămâna întreagă numai în jocuri, băutură şi mâncare. Nunţile erau bogate: lumea se împodobea cu ce avea mai bun şi mai frumos. Luxul nu lipsea.
Foile de zestre din acel timp cuprind covoare de Ţarigrad, cercei şi brăţări, rochii şi rufărie bogată. La o nuntă în Tonea, descrisă de Drăguşan “fetele şi femeile străluceau în mătase, slbe şi paftale de metal fin”. Luxul mai era stimulat şi de fastul vizitelor domneşti. În 19 ani, de la 1833 la 1852, au fost patru vizite domneşti în Călăraşi, cheltuindu-se cu amenajările peste 15.000 de lei", se arată în "Istoria oraşului Călăraşi".
Muncea şi nu risipea un leu
Primul istoric al oraşului, dr. Pompei Samarian, citat şi de prof. Constantin Tudor, în lucrarea sa „Istoria oraşului Călăraşi”, povesteşte cum Ilie Popescu a moştenit uriaşa avere care l-a propulsat imediat în rândul oamenilor de vază. "Dintre toţi negustorii, Ilie Popescu a reuşit a domina pe toţi. Era fiu de preot, venit din satul Scutelnici, de lângă Roseţi, cumnat cu logofătul Tănase Dumitriu, care era om bogat în locuri şi prăvălii din oraş”, scrie Samarian. Pentru că-i plăcea să muncească şi nu risipea niciun leu, Ilie Popescu a început timid afacerea. A deschis mai întâi o băcănie, pentru la câţiva ani, să-şi extindă afacerea cu un magazin general.
Mai târziu, în anii interbelici, în acest imobil, amplasat pe strada Ştirbei Vodă a funcţionat federala „Borcea” a cooperativelor săteşti şi a băncilor populare. Faptul că viaţa era ieftină la Călăraşi în acele vremuri l-a ajutat din plin pe negustorul Popescu: „Vinul costa 2 parale ocaua mare. Lumea petrecea şi lăutarii aveau căutare. Poponea Lăutaru, Pârvu şi Puiu Cobzaru, Gheorghe Lăutaru, Dumitrache Muscalgiu erau cântăreţi vestiţi, fijnd chemaţi la nunţi sau mese bogate chiar şi la Olteniţa".
Vă recomandăm şi:
FOTO Pământ cu bogăţie nesecată. Cum se făcea negoţul cu cereale şi animale în Bărăganul interbelic
FOTO Aşii grădinilor. Cum au transformat bulgarii Bărăganul interbelic în raiul zarzavaturilor