Cel mai mare regret al lui Ion Dichiseanu. Ce i-a lipsit în viaţă celebrului actor: Sfârşitul nu-i aici!
0Marele actor Ion Dichiseanu, care a murit joi, 20 mai, pe un pat de spital după mai multe luni de suferinţă, obişnuia să spună că în viaţă i-a lipsit un singur lucru. Deşi a fost un răsfăţat al scenei, iar publicul îl încărca mereu cu energie pozitivă, a avut un singur regret.
”Publicul mă încarcă cu energie pozitivă. Pentru actor, nimic nu este mai valoros decât să te aplaude lumea, să te oprească pe stradă, să facă poze, să primească flori. Lumea mă salută pe stradă, chiar dacă nu stăm neapărat de vorba. Asta înseamnă celebritatea!", spunea Ion Dichiseanu într-un interviu în exclusivitate pentru DC News.
"Tot ce-am făcut am făcut din inimă, cu dăruire, cu trăire şi dragoste. Fără dragoste nu se poate!", ne-a mai zis maestrul.
Marele Ion Dichiseanu a mărturisit că a fost un lucru care i-a lipsit în viaţă: timpul. "Eu am fost un răsfăţat. Nu mi-a ajuns timpul să răspund tuturor provocărilor, tuturor ofertelor care mi s-au făcut", a punctat celebrul actor.
În 2015, Ion Dichiseanu a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor
"Steaua de pe Aleea Celebrităţilor înseamnă recunoştinţa muncii mele, recunoştinţa faţă de întreaga carieră pe care o mai am de parcurs. Încă nu s-a terminat. Acesta nu este sfârşitul. Sfârşitul nu-i aici. Este un început; un alt început", a spus marele actor pentru DC News, în 2015.
O carieră împresionantă
Marele actor Ion Dichiseanu s-a născut la 20 octombrie 1933, la Adjud. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie în 1959. A avut o îndelungată activitate la Teatrul Nottara şi în cinematografie, potrivit site-ului cinemagia.ro.
Din bogata filmografie a artistului, amintim: "Darclée" (1960), "Post-restant" (1961), "Porto-Franco" (1961), "Tudor" (1962), "Titanic vals" (1964) - Gigi Stamatescu, "Mofturi 1900" (1964), "Runda 6" (1965), "Dincolo de barieră" (1965), "Tunelul" (1966), "Frumoasele vacanţe (1967), "Amprenta" (1967), "Bătălia pentru Roma" (1968), "Aventurile lui Tom Sawyer" (1968), "Războiul domniţelor" (1969), "Castelul condamnaţilor" (1970), "Cântecele mării" (1971), "Printre colinele verzi" (1971), "Pistruiatul" (serial TV, 1973), "Muşchetarul român" (1975), "Cantemir" (1975), "Toate pânzele sus" (serial TV, 1977), "Pentru patrie" (1978), "Melodii, melodii" (1978), "Revanşa" (1978), "Ultima frontieră a morţii" (1979), "Clipa" (1979), "Burebista" (1980), "Trandafirul galben" (1982), "Cucerirea Angliei" (1982), "Misterele Bucureştilor" (1983), "Dragostea şi revoluţia" (1983), "Racolarea" (1985), "Triunghiul morţii" (1999), "15" (2005), "Vocea inimii" (2006), "Supravieţuitorul" (2008).
La Teatrul Nottara a jucat în foarte multe piese, unul dintre spectacolele de mare succes fiind "Micul infern", în care a jucat alături de Silvia Dumitrescu Timică, Lucia Mureşan, Ştefan Radof. De asemenea, a fost în distribuţia multor spectacole de teatru TV şi teatru radiofonic.
În 1979, Ion Dichiseanu a fost distins cu Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru rolul din lungmetrajul "Clipa", în regia lui Gheorghe Vitanidis, iar în 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional ''Serviciul Credincios'' în grad de Cavaler, "pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc".
Vă mai recomandăm şi:
Frumuseţea blondă care a îngenuncheat un Don Juan. Ion Dichiseanu: E o dulceaţă, mă topesc!