Apelul unui dascăl de la Colegiul Economic în lupta cu deşeurile: Nu aruncaţi România la groapa de gunoi a Europei

Implicaţi în proiectul naţional, “ecOprovocarea”, elevii Colegiului Economic din Călăraşi sunt susţinuţi de profesori dedicaţi, oameni care îi îndrumă să respecte mediul şi care duc mai departe mesajul de a păstra Pământul curat. Pentru a-şi susţine punctul de vedere, prof. Silvia Meca a lansat un apel către noi toţi pentru a deveni mai responsabili şi a pentru conştientiza că deşeurile sunt o adevărată ameninţare.

Pornesc în susţinerea punctului nostru de vedere de la un slogan care a ajuns la urechile mele, fără să cunosc sursa, şi care suna aşa: “O naţiune care distruge pământul propriei ţării, se distrugepe sine”. 

Este motivul care m-a îndemnat să pornesc, alături de alţi trei colegi din Colegiul Economic Călăraşi, în urmă cu câţiva ani, la o luptă ce pare fără sfârşit: lupta cu deşeurile. Important în această lupta mi se pare a fi amprenta pe care o lăsăm în conştiinţele şi comportamentele celor implicaţi: elevii, părinţii şi rudele elevilor, voluntarii care ni s-au alăturat de-a lungul multor ani de munca asiduă, si chiar asupra nepăsătorilor. 

Fac aici vorbire despre proiectul naţional “ecOprovocarea”, care se derulează în prezent în Colegiul Economic Călăraşi, de ani buni, proiect pe care îl consider o garanţie a unui mediu ceva mai sănătos, dacă mesajele campaniilor noastre ajung la urechi sănătoase. De multă vreme, prin educaţia primită întâi acasă, şi după aceea la şcoală, am considerat că atenţia asupra mediului ne va asigura supravieţuirea, şi că viaţa pe care o redăm mediului, înseamnă viaţă pentru noi înşine.

Ce poate fi mai edificator şi mai motivant pentru un tânăr în formare, decât să conştientizeze că plantarea unui singur pomişor, ar însemna viaţă, oxigen, sănătate? Şi, în aceeaşi măsură, să înteleagă că deşeurile aruncate la întâmplare, nu fac altceva decât să sufoce viaţa, oxigenul, sănătatea. 

În general, lupta se dă nu neapărat cu deşeurile, ele există şi trebuie gestionate cu grijă; adevărata luptă estea ceea cu indivizii care sunt certaţi cu bunul-simt, cu educaţia sau cu propria conştiinţă. Nepăsarea este uneori mai păguboasă decât toate celelalte numite déjà. Preiau uncitat al lui Sir Peter Scott, care spuneca “Nu vom salva tot ce ne-ar plăcea să salvăm, dar vom salva mai mult decât dacă nu am fi încercat deloc”. Este un adevăr de care este convinsă toată lumea care doreşte să facă ceva la un moment dat, dar se opreşte înainte de a acţiona.

Când a fost anunţată intrarea în acest proiect, majoritatea cunoscuţilor au dat compătimitor din cap, şi ne-au sfătuit să ne lăsăm păgubaşi. Nu am făcut-o; şi nu au făcut-o nici ec0ambasadorii implicaţi în proiect. Este adevărat că nu sunt foarte mulţi , iarproiectul este unul cu obiective grele, dar elevii de gimnaziu şi de liceu de la Colegiul Economic sunt hotărâţi şi extrem de motivaţi să demonstreze că educaţia pentru mediu se poate face la orice vârstă, şi poate fi aplicată ca educaţie în orice domeniu de activitate. Domnii profesori le-au spus de nenumărate ori că nu toate seminţele cad pe pământ roditor, darcele care rodesc, prind rădăcini adânci, şi-i însoţesc în toate drumurile lor. Doamna profesoara de chimie-fizică, Dorina Chesaru, Ana Boteale sunt alături , îi încurajează şi îi îndrumă în munca lor de mici Sisifi, pentru că ei, cu determinare, o iau zilnic de la capăt. 

Ar trebui să-i vadă şi să-i ştie toată lumea: de la politicienii care ne conduc destinele, până la cei neîncrezători în astfel de programe. Şi pentru că noi nu putem da amenzi, avertizăm: Nu aruncaţi România la groapa de gunoi a Europei, lăsaţi-ne pe noi s-o purtam în mediul European!

Iar eu, omul din mulţime, care le urmareşte munca, titanică pentru vârsta lor, mă înclin cu respect în faţa acestor copii, paznici de nădejde ai unui mediu pe care noi, adulţii, parcă ne străduim din răsputeri să-l distrugem!

După cum spuneam la început, nu este uşor. Dar este motivant caândv edem că în jurul nostru se adună tot mai mulţi oameni care ne susţin cauza. Iarcauza este în aceeaşi măsurăn u doar a noastră, ci şi a Pământului!

Profesor: Silvia Meca, Colegiul Economic Călăraşi