VIDEO Tractorul cu patru prăşitori, invenţia agricultorilor dintr-un sat buzoian

În unele sate din Bărăgan, ţăranii sunt nevoiţi să improvizeze pentru a răzbi. O dovedesc şi câţiva agricultori din satul Smârdan, care îşi lucrează pământul într-un mod aparte. Ei leagă la un tractor mai mic patru prăşitori tradiţionale, rămase de pe vremea când se lucra pământul cu calul, pe care le mânuiesc patru oameni. Totul merge ca uns, spun ei: repede şi mult mai ieftin decât cu un tractor mare.

În satul buzoian Smârdan, din comuna Brădeanu, câţiva localnici inventivi s-au gândit să îmbine prăşitul modern, mecanizat, cu cel tradiţional, moştenit de la bunici şi străbunici. Mai precis, aceştia au înhămat la propriu, în urma unui tractor mai mic, patru prăşitoare manuale, dintre cele trase de cai, şi au început să lucreze terenul agricol în stilul „manual-mecanizat”. 

Tractorul merge înainte iar patru bărbaţi ghidează fiecare pe câte un rând prăşitoarele manuale. Într-un timp record ajung la capătul celălalt, făcând o lucrare de calitate, fără să rupă plantele, care în această perioadă şi-aşa suferă foarte mult de pe urma lipsei de apă din sol.

Invenţia lor este unică în zonă şi chiar dacă mulţi dintre cei care îi vad la muncă zâmbesc şi se minunează, ei spun că prăşitul inventat de ei este de calitate, foarte ieftin şi cât se poate de ecologic.

”Invenţia noastră este de vreo patru ani. Este economică, spornică, nu consumăm decât motorină şi câte ceva de mâncare. Într-o oră lucrăm cam un hectar de teren. Nu e chiar adâncimea la care prăşeşte tractorul, însă se face treabă bună. Prăşim ca pe vremuri, numai că nu folosim calul, ci un tractor de 550 de cai putere. Aşa nu mai omori bietul animal şi avem agricultură ecologică”, ne-a declarat Marin Moraru, unul dintre agricultorii din Smârdan.

În cel mult o oră, prăşesc aproximativ un hectar de porumb, apropiindu-se foarte mult de timpul realizat de un tractor cu praşilă mecanică. Preferă munca manuală, deoarece agricultura practicată de ei nu foloseşte nici îngrăşăminte chimice pe baza de azotat, singurul îngrăşământ fiind cel natural, gunoiul de grajd.

Cei patru agricultori din Smârdan speră ca mai mulţi ţărani să le folosească invenţia, care nu este deloc costisitoare, singurul dezavantaj fiind acela că este nevoie de mai multe mâni pentru a conduce fiecare prăşitoare în parte.