VIDEO Imaginea sărăciei la periferiile oraşelor. Regiunea Sud-Est din România, a doua cea mai săracă din UE

Regiunea Sud–Est din România este a doua cea mai săracă din UE, potrivit Indicelui Regional al Competitivităţii (IERC), un instrument care măsoară din trei în trei ani factorii majori ai competitivităţii. Cartierele periferice din oraşele regiunii oferă fotografia cea mai grăitoare în privinţa sărăciei.

Judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea punctează chiar mai slab decât Guyana, teritoriu sud-american al Franţei, aflată pe al treilea cel mai slab loc, cu 5,6 puncte. 

Standardul scăzut de trai din oraşele zonei de sud-est a României se reflectă mai ales în cartierele mărginaşe unde construcţiile civile sunt lăsate de izbelişte.

Blocurile de la periferia Buzăului, unde locuiesc mulţi pensionari şi familii cu venituri modeste, oferă imaginea cea mai grăitoare în privinţa sărăciei. 

Blocurile de garsoniere construite în comunism pentru muncitorii din zonele industriale, peste care chiriaşii au devenit între timp proprietari, sunt extrem de degradate. 

Starea lor jalnică este semnul neputinţei locatarilor şi al autorităţilor de a investi în imobile. Oamenii din aceste zone s-au hrănit cu promisiunile politicienilor care s-au perindat în conducerea administratiei locale. 

”Sunt blocuri mai vechi de 40 de ani, în care au rămas familiile de muncitori de atunci. Oamenii nu au avut niciodată bani suficient de mulţi ca să investească şi în refacerea faţadelor”, ne spune un locatar al blocurilor de la Ductil.

De numai doi ani a fost conturat un proiect de reabilitare termică a unor blocuri din municipiul Buzău, cu fonduri europene, cu contribuţia administraţiei locale, dar şi a proprietarilor apartamentelor. 

Magazinele de la parterul blocurilor din cartierele mărginase sunt un adevărat barometru al puterii de cumpărare a celor care locuiesc în proximitate. ”Pâinea, băuturile şi ţigările se vând mai bine. În rest, oamenii din cartier cumpără marfă în cantităţi foarte mici şi pe cea mai ieftină”, spune Daniela, vânzătoare în cartierul Poştă.

Aceeaşi criză a clienţilor este vizibilă şi în pieţele agroalimentare din cartierele muncitoreşti. Suflă vântul printre tarabe, spre disperarea comercianţilor care cred că săracia ţine clienţii departe de marfa lor, în ciuda preturilor accesibile.

Printre clienţii unui butic de la ieşirea din oraş către Braşov care sunt abonaţi la caietul cu datorii este şi Elena Cristea. Femeia de aproape 70 de ani are o pensie mică şi niciodată nu-i rămân bani de la o lună la alta.

Elena Cristea locuieşte de patru decenii într-un astfel de bloc, într-o garsonieră  de câţiva metri pătraţi, unde dormitorul, bucătăria şi baia sunt laolaltă. 

Ea şi soţul ei, invalid, trăiesc din pensii mizere, iar ca să facă faţă cheltuielilor strâng serios cureaua la utilităţi şi mâncare. Niciodată nu au îndrăznit să plănuiască investiţii în reabilitarea clădirii în care locuiesc.