VIDEO Experimentul care dovedeşte că alimentele din România costă aproape cât în supermarketurile din Occident

Chiar dacă în România salariile sunt mult mai mici comparativ cu media din Uniunea Europeană, preţurile din supermarketuri sunt comparabile cu cele din Occident. În timp ce la Bruxelles un coş minim de cumpărături costă puţin peste 23 de euro, la Bucureşti aceleaşi produse pot fi cumpărate cu o investiţie aproape egală. Experţii spun că de vină ar fi graba supermarketurilor de a face profit şi lipsa competiţiei.

Faptul că salariile angajaţilor din România sunt mult mai mici decât cele din statele europene este confirmat statistic. 

În timp ce muncitorul din România este plătit, în medie, cu 2 - 3 euro pe oră, în vestul continentului salariul mediu brut se situează între 10 şi 20 de euro pe oră.

Deşi avem salarii chiar şi de cinci ori mai mici decât cetăţenii Belgiei, de exemplu, când vine vorba despre alimente, dăm cam tot atât sau poate chiar mai mult decât aceştia. 

Am fi tentaţi să credem că preţurile la alimentele de baza sunt direct proporţionale. Greşit! 

Un experiment pe axa Bucureşti-Bruxelles arată cât de scump este traiul cotidian al românilor, în comparaţie cu cel al străinilor din alte state europene.

Un belgian cheltuieşte pentru un coş în care pune cumpărături de bază aproximativ 23 de euro, adică până în 110 lei. 

Un kilogram de carne de porc costă în Belgia circa 8,50 euro, un litru de lapte, 70 de eurocenţi, la fel şi un kilogram de zahăr. Făina costă 35 de eurocenţi kilogramul, 12 ouă costă 1,40 euro, un pachet de unt de 200 de grame - 1,50 euro, iar un litru de detergent lichid de 1.65 l. - 10 euro. 

Cele şapte produse îl costă pe un belgian 23,15 euro, adică 108 lei, într-un magazin dintr-un lanţ de supermarketuri al unui gigant de pe piaţa alimentară care operează şi în România. Este o pondere infimă din salariul unui occidental.

Aceleaşi produse îl costă pe un român aproximativ 90 de lei.  

Plătim, deci, aproape la fel ca belgienii şi ceilalţi cetăţeni din vestul Europei. Analiştii spun că acest paradox este generat de trei categorii de factori. Prima categorie se referă la cheltuielile de transport, un al doilea factor este generat de dorinţa antreprenorilor de a realiza profit pe termen scurt, cu precădere de către marile lanţuri de distribuţie, iar o a treia cauză ar fi faptul că încă nu există o competiţie foarte dură pe piaţa alimentară din România.