VIDEO Copil pus să care crucea, într-un ritual de invocare a ploii. Imagine surprinsă pe un drum din Bărăgan

Seceta care se face din ce în ce mai simţită în Bărăganul buzoian împinge lumea la disperare. Oamenii care privesc neputincioşi cum uscăciunea pune stăpânire pe culturi au ajuns să recurgă la datini străvechi pentru a atrage ploaia. Câteva femei şi trei copii din Smeeni au pornit într-un ritual de invocare a ploii, cunoscut sub numele de Caloianul.

Caloianul de la Smeeni a fost purtat de alaiul de femei şi de câţiva copii către Fântâna Tămăduitoare, în a doua zi de Rusalii, pe înserate. 

Cei care au trecut cu maşinile către Buzău au putut vedea grupul, în frunte cu un copil care purta o cruce veche, luată din cimitirul satului, o fetiţă cu o creangă de nuc şi Caloianul, o păpuşă din lut împodobită cu petale de trandafir, purtată de o tânără.

”E pomenit din bătrâni să mergem la fântână să ne dea ploaie. Înainte bătrânii aşa făceau. Noi, de la stradă ne-am organizat şi am luat o cruce veche din cimitir”, spune o bătrână.

Pe tot traseul de peste trei kilometri femeile au bocit şi s-au rugat la Dumnezeu ca după acest moment să apară şi ploaia cea mult aşteptată. La Fântâna Tămăduitoare de la Smeeni, grupul de săteni a pus păpuşa din pământ pe cursul unui firicel de apă.

Caloianul se practică în a treia săptămâna după Paste, însă, în zona de câmpie a Buzăului bătrânii îl confecţionau de fiecare data când simţeau că pământul are nevoie de ploaie.

În cultura populară, Caloianul era un copil dispărut în condiţii misterioase de acasă, pe care mama lui îl căuta cu disperare trecând dealuri, munţi, păduri dese şi ape adânci, iar lacrimile vărsate pentru el reprezentau ploaia.

Cel mai adesea, Caloianul este confecţionat din lut, împodobit cu coji de ouă vopsite, păstrate de la sărbătoarea Paştilor. Ceremonialul Caloianului presupune bocirea trupului de lut şi înmormântarea sa într-un loc neumblat de oameni sau aruncarea lui într-o apă curgătoare.

Caloianul, denumire ce vine din cuvântul slav kaljeni, adică de lut, simbolizează fertilitatea, belşugul şi regenerarea vegetaţiei. Obiceiul ancestral, practicat în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, se mai păstrează astăzi, doar în câteva localităţi din România.