Sursă de finanţare pentru Memorialul “Închisoarea tăcerii” din Râmnicu Sărat, unde a fost şef torţionarul Vişinescu
0Două muzee dedicate promovării memoriei victimelor Holocaustului vor fi operaţionalizate în România, în perioada următoare, cu finanţare prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, iar unul dintre ele este Memorialul “Închisoarea tăcerii” din Râmnicu Sărat.
Anunţul a fost făcut de deputatul Alexandru Muraru, consilier onorific al Primului-Ministru şi reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei.
Memorialul “Închisoarea tăcerii” Râmnicu Sărat va fi prins la finanţare prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), ca urmare a demersurilor făcute de acesta în calitate de Reprezentant special al Guvernului.
„Închisoarea de la Râmnicu Sărat a reprezentat unul dintre punctele importante ale represiunii comuniste, regimul de izolare totală practicat contribuind la trista sa reputaţie. Costul operaţionalizării acestei investiţii a fost estimat la 10 milioane de euro. Avem deja exemple în state europene unde au fost realizate proiecte similare de transformare a fostelor închisori şi lagăre de muncă forţată în memoriale”, a anunţat deputatul printr-un comunicat de presă.
Aici au fost închişi în perioada comunistă deţinuţi politici precum Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Victor Pogoneanu şi alţi membri marcanţi ai partidelor istorice. În perioada 1955-1963, comandantul închisorii a fost Alexandru Vişinescu, condamnat în 2015 pentru crime împotriva umanităţii.
Un alt obiectiv este Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi Holocaustului din România. În cazul acestuia a fost desemnat proiectul câştigător în cadrul concursului de soluţii organizat pentru amenajarea expoziţiei permanente şi imobilului care găzduieşte sediul acestuia. Muzeul va funcţiona în clădirea Banloc-Goodrich, situată pe Calea Victoriei nr. 218, după transferul acesteia, prin Legea nr. 174 din 2019, în administrarea Institutului “Elie Wiesel”.
Cele două obiective vor avea ca scop valorificarea patrimoniului României, promovarea memoriei victimelor Holocaustului dar şi conştientizarea populaţiei generale cu privire la ororile provocate de regimul comunist.
Situată la marginea oraşului Râmnicu Sărat, înconjurată de garduri din cărămidă, precum o fortificaţie, ”Închisoarea Tăcerii”, aşa cum mai este cunoscută temniţa din Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, a funcţionat timp de 62 de ani, între anii 1901 şi 1963.
De la înfiinţarea sa în anul 1901, până în 1938, puşcăria râmniceană a fost locul în care au fost închişi deţinuţi de drept comun, iar ulterior, în timpul regelui Carol al II-lea, primii deţinuţi politici, membri ai Mişcării Legionare.
În perioada comunismului, aici au fost încarceraţi reprezentanţi ai grupărilor politice, clerici greco-catolici şi romano-catolici, precum şi alţi indezirabili. Aceştia erau consideraţi "duşmani de clasă", "bandiţi" şi "contrarevoluţionari", pentru care nu era permisă "nicio îngăduinţă, niciun fel de slăbiciune omenească pentru aceşti infractori, care la timpul lor, nu au făcut decât să împrăştie suferinţă în sânul poporului muncitor".
Începând cu anul 1955, închisoarea a găzduit o mare parte a elitei ţărăniste care supravieţuise altor închisori, printre care Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Victor Rădulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenică Arnăutu, Ioan Barbuş, Ion Ovidiu Borcea, Mălin Boşca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velţeanu, Augustin Vişa, Ion Lugoşianu şi alţii. De asemenea, în acelaşi loc au fost închişi Alexandru Todea (episcop român unit), Waltner Iosif (preot catolic), Mihai Godo (preot iezuit), liderul social-democrat Constantin Titel-Petrescu, dar şi reprezentanţi ai fostei guvernări antonesciene şi lideri comunişti căzuţi în dizgraţie. (sursa: memorialulramnicusarat.ro)
Din spusele martorilor care au scăpat terorii din închisoarea Râmnicu Sărat, izolarea, înfometarea, frigul şi tortura psihică erau metode uzuale întrebuinţate de către personalul puşcăriei, menite să conducă la exterminarea lentă a celor închişi la Râmnicu Sărat.
Închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost închisă în mod oficial în aprilie 1963. În 2007, închisoarea a fost trecută din administrarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în administrarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (devenit ulterior IICCMER)
Vă recomandăm să mai citiţi:
„Lacul cu Butuci”, delta din inima Bărăganului. Localnicii speră să devină staţiune VIDEO