Simona Teodorescu scrie poezii, desenează şi cântă la chitară

La 13 ani, eleva de la Şcoala generală numărul 11 se poate mândri cu o sumedenie de talente, care au început deja să îi netezească drumul către afirmare.

Poezia a fost prima pasiune care a acaparat-o pe mica buzoiancă. „Pur şi simplu mă gândeam la anumite lucruri şi observam că rimează în mintea mea. Aşa am decis să le aştern pe hârtie. Apoi am revenit asupra lor şi le-am dezvoltat. Eram în clasa a patra. De atunci am scris atât de multe poezii că le-am uitat şi numărul. În poeziile mele vorbesc despre anotimpuri, scriu despre mine, despre viaţa mea, în general despre lucruri care mi se întâmplă mie”, îşi aminteşte Simona, care recunoaşte că preferă totuţi să citească romane mai mult decât poezii.

Mărturiseşte că ţine foarte mult la poezia „Toamna”, pe care a scris-o într-o seară, după ce şi-a făcut temele pentru şcoală. ”Prin lacrimile norilor plumburii, o lumină Curge. O rază de soare, norii îi străpunge. Pe cerul cenuşiu nimic nu se zăreşte, copacul desfrunzit de lumină tânjeşte. Lacrimile cerului curg neîncetat, soarele parcă prea repede a plecat”. Aşa începe poezia la care ţin foarte mult. Am publicat poezii în revista şcolii şi nu m-am gândit încă dacă le voi publica şi într-un volum”, ne mărturiseşte Simona Teodorescu.

Micuţa a devenit apoi şi desenatoare. „Tata se pricepe la desen şi presupun că i-am moştenit acest talent. Îmi plăcea să desenez lucruri pentru vârsta mea, atunci. Pe măsură ce am crescut am început să văd altfel lucrurile şi am desenat mai multe lucruri. De obicei îmi place să desenez portrete. La desenat, mă inspir de obicei din fotografii”, spune micuţa artistă.

Simona mărturiseşte că s-a gândit la un moment dat ca după ce termină clasa a opta să se transfere la Liceul de Artă, la desen, dar s-a răzgândit. "Cred că e mai bine să urmez un liceu teoretic şi să mă pregătesc în paralel la aceste discipline artistice”, s-a convins Simona.

Chitara, ultima pe listă

De chitară s-a apucat în urmă cu doi ani. „Aveam în clasă colegi care cântau la chitară şi au venit cu chitara la şcoală. Aşa am decis să mă apuc şi eu de cântat.Mie îmi plăceau foarte mult trupele rock şi m-am inspirat din melodiile lor la început. Prima oară am fost eleva domnului profesor Stănescu, de la Şcoala Populară de Arte, iar acum studiez cu domnul profesor Nica. Cred că domnul profesor este mulţumit de ritmul meu de învăţare”, mărturiseşte Simona Teodorescu.

A apucat să cânte în mai multe spectacole, organizate de Casa Armatei, de Crăciun, ziua Armatei, de sărbătorile de iarnă şi de 8 Martie, alături de alte două eleve ale profesorului Nica.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Către ce disciplină ai vrea să îţi îndrepţi atenţia mai mult?
„Toate cele trei discipline îmi plac la fel de mult şi nu cred că aş putea să fac vreo alegere între ele, vreodată. La chitară aş vrea să cânt în continuare, chiar şi când voi ajunge la liceu, apoi la facultate, chiar şi după. Mi-aş dori să cânt într-o trupă rock şi nu contează cât de celebră ar fi”.

Ce profesie ţi-ar plăcea să îmbrăţişezi?
„Când eram mică îmi doream să ajung doctoriţă sau asistentă. Apoi am zis că e bine să devin designer vestimentar, când am văzut că am talent artistic şi desenam haine, rochii. Într-o perioadă îmi doream să devin chiar psiholog iar acum chiar că nu am o opţiune foarte precisă”.

Ce îi place?
Îmi place muzica, îmi place natura, îmi place să ies cu prietenii să socializăm. Îmi place când colegii mei îmi admiră poeziile sau desenele. Îmi place să le cânt la chitară uneori. Unor prietene speciale chiar le dedic câte o creaţie, poezie, desen sau melodie. Ascult muzică rock, blues, în general melodii mai vechi.

Ce nu îi place?
În primul rând nu îmi plac manelele pentru că promovează prostul gust. Nu le suport. Nu îmi plac oamenii prefăcuţi, care nu ştiu ce vor, oamenii care spun un lucru şi fac altceva. Nu îmi plac cei care jignesc, care vorbesc urât.

PROFIL
Născută : 1 ianuarie 1998, Buzău.
Ocupaţia : Elevă la Şcoala generală nr. 11, Buzău
Familie:  Singură la părinţi