Secretele spanacului-liană, explicate de specialiştii de la Staţiunea de cercetare Buzău. Avantaje faţă de spanacul tradiţional

O nouă cultură legumicolă este gata să ajungă în serele şi grădinile din România. Este vorba despre spanacul urcător, Basella Rubra, cultivat de un deceniu, pentru experimente, la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău. Se dezvoltă ca o liană şi poate creşte, dacă spaţiul îi permite, până la zece metri.

Este o specie nou aclimatizată la Staţiunea de Cercetare Buzău şi recent aclimatizată în Europa. Basella rubra sau spanacul de Malabar provine din zona Asiei este o plantă de zi scurtă, suculentă, cu tulpina netedă şi cu o multitudine de lăstari, lungi de câţiva metri.

Spanacul urcător sau spanacul de Malabar, după zona de origine din India, este o plantă cu multiple întrebuinţări alimentare, medicinale şi ornamentale. Deşi este recent introdusă în România, interesul pentru această plantă este mare, mai ales că poate fi cultivată cu succes şi în sistem gospodăresc.

”Ca aliment, este o plantă bogată în vitamine, în săruri minerale şi vorbim de vitamina A, de vitamina C, de calciu, de fier, de potasiu. Este deci o plantă benefică pentru sănătate şi ca plantă alimentară substituie cu succes spanacul pe care noi îl cunoaştem, dar care la noi poate fi cultivat primăvara şi toamna, nu în timpul verii, sau în spaţii protejate la temperaturile acestea. Avantajele acestei plante sunt acestea că pe lângă faptul că vorbim despre o plantă alimentară şi medicinală poate fi cultivată cu succes toată perioada anului, de primăvara, vara, până la venirea îngheţului şi are un potenţial mare de producţie”, spune Costel Vânătoru, cercetător la Staţiunea de Cercetare pentru Legumicultură Buzău.

Tulpinile pot fi de culoare verde sau purpuriu. Frunzele sunt cărnoase, ovate sau  sub formă de inimă, cu o lungime cuprinsa între 5-12 cm. De asemenea, fructul este cărnos, ovoid sau sferic cu o lungime de 5-6 mm şi capătă culoare mov la maturitate.

”Are această vigoare de a se dezvolta ca o liană puternică, până la zece metri. Putem recolta de două, trei ori pe săptămână frunze din această cultură. Am început anul acesta să oferim răsaduri şi seminţe experimental, iar la anul îl vom înscrie în vederea omologării pentru că avem două soiuri cu caracteristici distincte. Acesta pe care îl vedeţi aici, cu tulpina roşiatică, şi altul cu tulpina verde albicioasă. Sunt două soiuri distincte care vor intra în curând în producţie şi suntem convinşi că vor fi apreciate de consumatori mai ales că vorbim de o plantă care poate fi cultivată cu succes şi în sistem ecologic. Nu s-au depistat până acum boli şi dăunători care să producă pagube majore acestei culturi”, declară cercetătorul Costel Vânătoru.

Spanacul urcător este rodul a peste zece ani de muncă de aclimatizare şi ameliorare a specialiştilor de la Staţiunea de Cecetare pentru Legumicultură Buzău. Primul pas a fost aclimatizarea speciei apoi ameliorarea, care s-a obţinut din soiuri distincte, recunoscute pe plan internaţional. 

Faţă de spanacul tradiţional, varianta în formă de liană are un potenţial de producţie mult mai mare. Are gust mai intens decât spanacul obişnuit, frunze mai cărnoase, suculente şi poate fi cultivat toată perioada anului, chiar şi în cea caldă. 

”În perioada de vară, noi în România nu putem cultiva spanac pentru că imediat acesta porneşte în tijă florală şi nu mai produce masă vegetativă verde pe care noi o consumăm. Acesta vedeţi că rezistă foarte bine chiar şi în spaţii protejate, la temperaturi peste 40 de grade Celsius şi produce frunze proaspete, suculente. La gust este mult superior spanacului pe care noi îl cunoaştem şi are multe beneficii medicinale.  Poate fi plantată în ghivece, jardiniere, chiar la blocuri mai ales pentru inflorescenţa deosebit de frumoasă şi pentru smânţa care seamănă la fel cu un ciorchine de struguri dar foarte mici”, spune Costel Vânătoru.

Lucrările de îngrijire sunt cele specifice spanacului comun cu precizarea că acesta trebuie legat pe arac, boltă. Distanţele optime de plantare între plante sunt de 35-40 cm, iar între rânduri, 1,2 m. Poate fi micşorată distanţa între rânduri, dar nu mai puţin de 70 cm.