S-a frânt copacul secular din Ţara Luanei. Ar fi fost plantat chiar de Iosif, unul dintre sihaştrii din Munţii Buzăului

Un episod de istorie şi legende ale Munţilor Buzăului a dispărut odată cu prăbuşirea molidului roşu din faţa Bisericuţei lui Iosif, cea mai importantă şi mai bine conservată dintre sihăstriile din zona satelor Aluniş-Nucu, cunoscută şi ca Ţara Luanei. Copacul avea cel puţin 400 de ani vechime iar trunchiul său nu putea fi cuprins în braţe nici de cinci persoane.

Copacul secular crescuse la doar câţiva metri distanţă de intrarea în Peştera lui Iosif, pe platoul din faţa lăcaşului. 

Legendele spun că a fost plantat chiar de călugăr, deci ar avea peste 400 de ani, dacă ţinem cont că prima atestare documentară a Bisericuţei lui Iosif este din 1587. Ciprian Chiriac, un ghid din Colţi, a fost cel care a descoperit trunchiul culcat la pământ, cu crengile rupte din impactul cu solul.

”Eu l-am găsit joi însă cred că e căzut de mai multe zile, rupt probabil de vântul puternic. Avea trunchiul crăpat de anul trecut şi dădea semne de şubrezire. Era foarte bătrân şi crescuse atât de mult încât nici măcar cinci persoane nu-l puteau cuprinde în braţe. A fost un simbol al zonei şi va rămâne, mai ales că el a fost surprins la vârsta, gosimea şi înălţimea lui de atunci în acuarele lui Henric Trenk, pictor elveţian care l-a însoţit pe Alexandru Odobescu, în 1871, în pelerinajul acestuia prin zonă”, ne-a declarat Ciprian Chiriac, ghid din zonă.

Legendele locului spun că molidul roşu care s-a înălţat pe platoul din faţa bisericuţei lui Iosif de la Nucu fusese plantat chiar de călugăr. Multe generaţii de sihaştri uscau mugurii lui la dimensiuni mici şi îi scufundau în miere.

Bisericuţa lui Iosif, cunoscută şi ca Peştera lui Iosif, este în prezent o mică încăpere goală săpată în stâncă. La începutul secolului 15, aici s-a nevoit, timp de zeci de ani, Cuviosul Iosif, unul dintre cei patru mari sihaştri isihaşti din Munţii Buzăului. Ceilalţi trei călugări isihaşti sunt Dionisie, Arsenie şi Agaton.

După moartea Cuviosului Iosif, bisericuţa a fost locuită timp de secole de alţi sihaştri, prima atestare documentară a Bisericuţei lui Iosif fiind din 1587, iar ultima din 1733. Prezenţa peştelui ca simbol paleocreştin deasupra intrării în Bisericuţa lui Iosif, conduce la opinia existenţei aici a unui loc de cult paleocreştin încă din secolul 3 sau 4.

Foto Ciprian Chiriac