Primul automobil aerodinamic, invenţia unui român. De ce a refuzat să vândă brevetul giganţilor General Motors şi Ford

Henri Coandă, Traian Vuia, Ion Cantacuzino, Petrache Poenaru sunt câţiva dintre inventatorii români din galeria celor care au influenţat evoluţia omenirii. Lista cuprinde însă mult mai multe nume - poate nu la fel de cunoscute publicului larg - ale unor oameni de ştiinţă români care au rămas în istoria inventicii. Unul dintre ei este Aurel I. Persu, creatorul primului automobil aerodinamic.

Inginerul Aurel I. Persu s-a născut în anul 1890, la Perşunari, plasa Tohani, care atunci se afla pe raza judeţului Buzău. A fost unul dintre primii ingineri din lume care au studiat aplicarea formei aerodinamice la automobile, vârful cercetării sale fiind atins în anul 1924, când şi-a înregistrat invenţia „Automobilul dinamic corect”. 

Încă din adolescenţă Aurel Persu îşi descoperea înclinaţia spre inginerie. Înaintea de izbucnirea Primului Război Mondial, tânărul din Perşunari a urmat cursurile Şcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg, pe care le-a terminat şef de promoţie, în 1913. 

”A primit şi o medalie din partea Ministerului Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist, legat de navele în spaţiul cosmic”, precizează istoricul buzoian Valeriu Nicolescu.

Pe Aurel I. Persu, studierea formei aerodinamice a corpurilor în mişcare la automobile a început să-l preocupe serios pe la începutul anilor ’20.  În anul 1924 a reuşit să breveteze în Germania primul automobil cu formă de picătură de apă. ”Raindrop car” avea o formă neobişnuită pentru acea perioadă, fiind o idee inspirată de picăturile de apă în cădere. 

Prototipul realizat cu investiţii proprii are habitaclul pentru pasageri în partea din faţă, unde maşina este mai voluminoasă, iar spre spate se îngustează, aici fiind plasate motorul şi cutia de viteze. Puterea este, deci, transmisă roţilor din spate. O particularitate a punţii spate este lipsa unui diferenţial, deoarece distanţa dintre roţi este foarte mică.

Rezultatul final a fost un coeficient aerodinamic de numai 0,22, valoare care şi azi, la aproape 100 de ani distanţă, este extrem de greu de atins pentru maşinile de serie. De asemenea, maşina lui Persu demonstra un bun comportament rutier, dar şi o manevrabilitate curios de bună. Fără diferenţial, automobilul putea lua viraje foarte strânse cu 60 de kilometri pe oră în deplină siguranţă, având un bun echilibru.

”Aurel I. Persu a realizat prototipul din bani proprii, iar rezultatele testelor făceau acest automobil perfect viabil pentru o construcţie în serie mare. Nu s-a întâmplat asta pentru că Aurel Persu a refuzat să-şi vândă brevetul concernelor americane General Motors şi Ford, deoarece aceşti giganţi din industria auto nu şi-au luat angajamentul de a produce în serie acest automobil. ” Valeriu Nicolescu, istoric

Aurel Persu a testat permanent automobilul aerodinamic, aducându-i diverse modificări în perioada rulajului. A adus maşina aerodinamică în România, parcurgând cu ea peste 120.000 de kilometri, cu o viteză maximă de circa 80 de kilometri pe oră. A donat-o Muzeului Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida“, în 1969. Astăzi, automobilul lui Persu nu mai este în stare de funcţionare.

Prin prototipul maşinii aerodinamice, Aurel I. Persu o obţinut un loc în istoria inventatorilor auto. Românului îi este dedicat un capitol întreg în volumul ”Automobile aerodinamice în Europa şi în Statele Unite”, publicat în germană şi engleză. 

„Şi România a avut un specialist în aerodinamică, un strălucit inginer care trebuia de mult trecut în elita mondială a tehnicienilor. Numele lui este Aurel Persu”, se arată în capitolul respectiv.

Potrivit istoricului Valeriu Nicolescu, inginerul Aurel Persu şi-a continuat cariera în ţară,  în postul de conferenţiar la Şcoala Politenhică, iar în 1938 a devenit director al fabricii de avioane IAR Braşov. 

După ieşirea la pensie, a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din Bucureşti, dar, din păcate, încercările sale de a contribui la dezvoltarea cercetării româneşti au fost subminate de conducerea comunistă, întrucât acesta a refuzat categoric orice formă de colaborare cu organele statului. Inventatorul Aurel I. Persu s-a stins din viaţă în mai 1977.