Povestea transformării unui medic veterinar în sculptor de troiţe. De când ciopleşte cruci, buzoianul Dragoş Potecaşu se simte protejat de Dumnezeu
0La 76 de ani, Dragoş Potecaşu este unul dintre cei mai activi artizani ai Buzăului, cioplitorul de troiţe din lemn fiind prezent la toate expoziţiile de artă populară din judeţ. În tinereţe, părea că arta îi este străină, însă, odată cu înaintarea în vârstă, medicul veterinar, pentru că aceasta era profesia sa, deprindea abilităţi în mânuirea dălţii.
Pe Dragoş Potecaşu l-am găsit, aşa cum era de aşteptat, în faţa unui stand din cadrul expoziţiei pascale de la Consiliul Judeţean Buzău. Din lipsă de spaţiu, a venit doar cu 20 dintre sutele de troiţe miniaturale pe care le are acasă, în gospodăria sa de la Câmpulungeanca, sat al comunei Mărgăriteşti. Ne-a spus mai întâi cum se numesc lucrările cu care se mândreşte în aceste zile, ”Ştefan cel Mare”, ”Troiţă din inimă”, ”Troiţă de hotar”, apoi ne asigură că tehnica sa de cioplit este deosebită.
Deşi troiţele par a fi realizate din mai multe bucăţi de lemn îmbinate, acestea sunt cioplite într-un singur lemn.
„Sunt singurul de la noi care face cruci suprapuse, fără să folosesc vreo îmbinare. Folosesc numai lemn de tei, de la mine din pădure. Îl usuc cam doi ani, după care îl tai la gater. Ca să scot crucea în evidenţă, laterala troiţei trebuie mai deschisă la culoare. Teiul e foarte moale la lucru, apoi nu crapă, nu sare, cum e stejarul sau salcâmul. De aceia i se spune lemn nobil. Unii îmi mai zic, domnu' doctor, nu rezistă, dar eu îi răspund: ai văzut catapeteasma de la Mănăstirea Humorului? Peste 300 de ani are", spune Dragoş Potecaşu.
Sculptează de 22 de ani iar de atunci au ieşit din mâinile sute de piese, cele mai multe fiind troiţe de diferite dimensiuni. A vândut multe, pe la expoziţii dar şi la biserici. ” Am o lucrare de aproape doi metri la o biserică din Soroca, Basarabia, şi mai am una tot pentru această biserică, am făcut o troiţă pentru biseica din Râmnicu Sărat, cea de la mănăstirea din piaţă, o lucrare de peste 1,5 metri. Mai am şi la sediul centrului de creaţie din Buzău dar am vândut multe care acum sunt în casele oamenilor”, spune Potecaşu.
A participat la numeroase evenimente şi în afara judeţului, iar în 2003 a fost laureat al Muzeului Astra din Sibiu. „Îndeletnicirea asta, pentru că altfel nu o pot numi, am moştenit-o de la tatăl meu, care era un mare artist polimorf. A fost un preot foarte iubit. A lucrat de toate, pirogravură, sculptură în os, lemn, pictură şi are şi un roman în portugheză”, spune artistul popular.
Prima sa creaţie a fost un suport de linguri, de pus pe perete, pe care l-a cioplit pe la vârsta de 40 de ani. Apoi, prima troiţă a prins formă din mâinile sale un deceniu mai târziu. „Am văzut la la tata o troiţă din os, de 15 centimetri, foarte frumoasă, care înainte o fi fost un femur de animal mare. Prin ’94 am reuşit să fac o replică a acestei troiţe, care a ieşit frumoasă, apoi încă una. Aşa am început să mă transform în artistul de la bătrâneţe. Apoi, m-au ajutat să îmi expun lucrările preotul Costel Negraru şi profesoara Aurelia Burlăcescu. Mi-au văzut lucrările şi m-au ajutat mult, m-au îndemnat să arăt şi altora lucrările mele. În timp, am făcut vreo 400 de lucrări şi am participat la peste 50 de expoziţii”, povesteşte Dragoş Potecaşu.
Dragoş Potecaşu nu este numai un priceput meşter al cioplitului în lemn. Este un iscusit grădinar şi din când în când mai tratează animalele vecinilor, el având la bază profesia de medic veterinar. Mărturiseşte că a ales această carieră, pentru că i se tot sugera de către cei din jur că îi va aduce prosperitate.
”Profesia de medic veterinar am făcut-o cu multă plăcere, că de aceea am mers şi la medicină veterinară. În 1966, când am mers eu la facultate, am dat mai întâi la stomatologie, am picat, apoi la veterinară. Atunci era problema asta cu mâncarea şi mi se tot spunea du-te domnule că o să ai carne din belşug. Mi-a plăcut şi am evoluat destul de mult în carieră. Am ajuns la stadiul de epizootiolog şef în Ploieşti, unde aveam abatoarele sub comanda mea şi tot ce era cu produse animale. Am ieşit la pensie din '97. Acum, dacă vine un vecin să-mi spună că-i fată vaca, nu refuz să îl ajut”, povesteşte medicul pensionar care şi-a încheiat activitatea ca veterinar al fermei din Mărgăriteşti, comuna în care locuieşte.
Fostul veterinar spune că de când face cruci din lemn, parcă este protejat de Cel de sus. ”Am o rugăciune a mea, pe care am învăţat-o de la tata, care a fost preot, pe care o zic încontinuu, nu numai când încep o lucrare. Îmi place să cred că sunt într-o legătură permanentă cu divinitatea. De aceea, pot să spun că îmi merge bine cu sănătatea. Eu am diabet, tensiune, atac de panică, dar le duc bine şi cred că Dumnezeu mă ajută. Mă simt bine şi sper că şi de acum încolo voi fi capabil să lucrez, pentru că încă am forţă şi idei”, spune sculptorul.
Micul atelier de făurit troiţe din lemn se află într-un garaj din gospodăria pe care o deţine în Mărgăriteşti. Dragoş Potecaşu îşi gândeşte singur proiectele, pe care le concretizează în mai puţin de o săptămână. „Schiţele le fac pe caiet. Mă uit pe ele de două, trei ori, apoi modific. Măsor cu compasul, şterg, scriu şi apoi mă apuc de sculptat. Foloseam scule rudimentare, lame de cuţit şi dăltiţe din lama unei coase foarte vechi”, explică artistul.
Cea mai mare dezamăgire a sculptorului este faptul că nu a găsit niciun tânăr dispus să înveţe meserie de la el şi să o ducă mai departe. Cercurile de scupltură s-au desfiinţat iar tinerii din sat au cu totul alte îndeletniciri şi nu mai au timp să stea să înveţe meşteşugul cioplitului.