Povestea tragică a fiului unui mare general rus care a murit în apele râului Râmnic. În acelaşi loc, soldaţii tatălui său înecaseră mii de turci

O frântură din istoria Imperiului Rus curge în eternitate odată cu apele râului Râmnicu Sărat. Într-o zi de 13, la 1811, fiul marelui general rus Aleksandr Suvorov a murit înecat în gârla umflată de precipitaţii. În acelaşi râu, cu peste două decenii înainte, au sfârşit sub sabia tatălui său mii de turci.

* În incinta Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” din centrul municipiului Râmnicu Sărat, veche de aproape cinci secole, se află o placă de marmură închinată prinţului Arkady Suvorov, conte de Râmnic, fiu al celebrului general Aleksandr Suvorov. Acesta a câştigat o importantă bătălie care a avut loc în anul 1789, la Râmnicu Sărat, între trupele austro-ruse şi cele otomane. 

Aleksandr Suvorov a fost unul dintre puţinii generali din istorie care nu au pierdut niciodată o bătălie. Este faimos pentru manualul său de tactică militară „Ştiinţa victoriei”. Au rămas celebre maximele sale: „Instruieşte-te din greu, luptă uşor” şi „Glonţul e un prost, baioneta este de treabă”. 

Fiul celui ce înecase o oştire întreagă în apele acestui râu şi-a găsit şi el moartea tot în valurile sale 

Arkady Alexandrovich Suvorov, născut la 4 august 1786, a fost şi el general al armatei ruse, precum tatăl său. La 1811, în perioada războaielor napoleoniene, acesta se afla pe teritoriul principatelor Dunărene, cu armata ţaristă, pregătit de confruntări cu turcii.

Bătălia dintre cele două forţe avea să aibă loc pe 22 iunie 1811 lângă Ruse, însă Arkady Suvorov nu a mai apucat să ia parte la încleştări. El a murit înecat la 13 aprilie, în timp ce se afla în tranzit dinspre Moldova către sud. Încerca să traverseze cu trăsura albia râului Râmnic dar a fost luat de o viitură cu tot cu cai.  

”Venea de la Iaşi şi ajungând la Râmnic îl trecuse prin vad cu trăsura fără nici o greutate. Apele fiind mici nu-şi puteau da cu socoteala cum de izbutise tatăl său să înece acolo atâta omenire. Şi se întreba dacă nu cumva relatările ostăşeşti de pe vremurile acelea nu erau mai mincinoase decât cele din zilele sale. O săptămână mai apoi, voind a-l trece din nou spre a se înapoia la Iaşi a găsit apele mari. Dar, încă sub impresia primei treceri, dete poruncă vizitiului să meargă înainte. Viitura apei fiind puternică, careta în care se afla Suvarov s-a răsturnat şi astfel generalul a pierit în valuri, fără ca nimeni să-i fi putut veni în ajutor.” Gheorghe Petcu, Legende şi istorie

Osemintele generalului au fost îngopate provizoriu în incinta Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“, din complexul Brâncovenesc de la Râmnicu Sărat. 

”Aici a fost îngropat trupul generalului locotenent Principe Italiiski Graf Arcadi Alexandrovici Suvarof Rimniski, care s-a înecat în gârla Râmnic la 13 aprilie 1811 mai înainte de a fi adus la Mănăstirea Voscresenski lângă Moscova”, scrie în rusă şi română pe placa de aramă, aşezată în pronaos.

Sub această placă, mormântul de marmură albă în care zăcuse trupul generalului, se află inscripţia: ”Principele Italiisky, Contele Arcady Suvorow Rimnisky, născut la 4 august 1786, înecat în Râmnic la 13 aprilie 1811”.

Osemintele au fost repatriate la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind depuse într-o biserică din Moscova. Urmaşii săi au organizat un grandios parastas la care au asistat şi foarte mulţi ofiţeri ruşi. Slujba s-a făcut pe malul apei, în dreptul monumentului comemorativ, prilej cu care s-a împărţit pomană la săracii din zonă.

Generalul înecat în râul Râmnic, fiul unui brav comandant de oşti din timpul împărătesei Ecaterina a II-a

Aleksandr Suvorov nu a pierdut nicio bătălie dintre cele peste 60 pe care le-a condus pe câmpul de luptă iar în cinstea lui au fost inaugurate monumentele în Rusia, Ucraina, Republica Moldova, România şi Elveţia.

Suvorov a fost o vreme şi guvernator al Crimeei, iar în perioada 1787-1792, în timpul războiului ruso-austro-turc, a fost conducătorul sub care oştile ruseşti au zdrobit armata turcă. 

Una dintre victorii a fost obţinută pe teritoriul Vrancei de azi, la Vadul Râmnic, pe 22 septembrie 1789, obţinută şi cu sprijinul voluntarilor români, în urma căreia a fost distins cu titlul de “conte de Râmnic”.

Ecaterina cea Mare a Rusiei i-a dat generalului Suvorov numele de Rîmnisky, titlu oferit şi de oraşul Râmnicu Sărat

Bătălia din septembrie 1789 de ”pe apa Râmnicului, la patru mile de Milcov” dintre trupele otomane şi cele austro-ruse s-a încheiat cu victoria aliaţilor. Prinţul de Saxa-Koburg şi generalul Suvorov au înfrânt armata turcă, care a lăsat pe câmpul râmnicean de luptă peste 10.000 de oameni, precum şi 68 de tunuri şi 100 de steaguri.

Un monument ridicat de ruşi la Dumbrăveni, în Vrancea, chiar pe locul unde s-a dat bătălia îl înfăţişa pe Suvorov călare. Mai târziu, turcii fugărind în aceleaşi locuri pe ruşi în toamna anului 1916, au dat peste acel monument ce le amintea de ruşinoasa înfrângere şi l-au doborât de pe soclu. Rămăseseră doar cărămizile fundamentului.

Cu prilejul împlinirii a 160 de ani de la victoria lui Suvorov de la Vadul Râmnic, monumentul a fost restaurat de Comisia Monumentelor Istorice si Artistice a Academiei României. Astfel, în anul 1959 a fost ridicat un alt monument pe vechiul amplasament, acesta fiind opera sculptorului Marius Butunoiu.

Anual, la sfârşitul lunii noiembrie, oficialităţi din Rusia vin la statuia lui Suvorov de la Dumbrăveni să cinstească personalitatea acestui conducător, iar conform obiceiului aceştia ciocnesc un pahar de vodcă „la coada calului" statuii generalului.