Povestea lui Dom’ Crăciun, de la Cantina Săracilor din Buzău
0Cuvântul ”Crăciun” este aproape zilnic pe buzele celor peste 400 de sărmani ai municipiului Buzău, nu numai atunci când ne referim la mult aşteptata sărbătoare creştină. Asta, deoarece atunci când merg la cantina de ajutor social sunt întâmpinaţi de şeful unităţii, Dom’ Crăciun, cel curios să afle dacă le place meniul propus de el.
Actualul administrator al Cantinei Săracilor din Buzău, Doru Crăciun, mărturiseşte că în meseria sa a trecut prin toate etapele, de la ajutor de ospătar, în adolescenţă, la şef de restaurant de lux, şi că nicăieri nu s-a simţit mai util decât acum, în rolul celui care îi hrăneşte pe cei mai săraci oameni ai urbei.
Peste 400 dintre cei mai săraci buzoieni îl văd pe Doru Crăciun ca pe tatăl lor. El le oferă zilnic de mâncare şi pentru asta îi sunt recunoscători. Stă de vorbă în fiecare zi cu clienţii săi şi de fiecare dată îi întreabă dacă le-a plăcut mâncarea, pentru ca cea de a doua zi să fie şi mai gustoasă.
Este şef la Cantina Săracilor din 2003 şi mărturiseşte că începutul a fost foarte greu. „Ştiam de cantina săracilor din 1954 dar nu ştiam că sunt aşa de mulţi oameni săraci şi nu ştiam ce fel de oameni sunt. Am observat în primele zile că sunt foarte pretenţioşi, mai pretenţioşi decât cei care plătesc şi de multe ori nu înţeleg că e mâncare de cazan. După trei luni de zile am vrut chiar să demisionez şi să plec la Oradea de unde aveam o ofertă de angajare. Aveam cererea scrisă însă într-o zi a intrat la mine o femeie. Respectuoasă, şi-a lăsat papucii la uşă şi mi-a spus aşa: am venit să vă spun că de când sunteţi dumneavoatră aici, copiii mei se scoală sătui de la masă. Asta m-a ţinut pe loc şi iată-mă în continuare la cantina de ajutor social”, spune Doru Crăciun.
Doru Crăciun este constănţean însă în 1954 s-a mutat împreună cu părinţii la Grăjdana, unde se născuse mama sa. A pornit de jos şi asta l-a făcut să vadă altfel lucrurile. „De copil am lucrat în alimentaţie publică. Am luat-o de jos, de la picol şi mergeam vara pe litoral, unde se aflau şi rudele mele. Am ajuns barman vaimoş iar în 1978 lucram ca barman preparator la complexul Pietroasa din Buzău. În 1986 am terminat un curs de şef de unitate pentru alimentaţie publică, pentru formarea cadrelor din turism, de la Bucureşti, şi am venit ca şef de unitate tot la Pietroasa”, povesteşte şeful de la cantina săracilor.
Spune că nu e lucru uşor pentru o persoană să conducă o unitate de alimentaţie al cărei client iese din toate tiparele. ”În primul rând cel care conduce o cantină a săracilor trebuie să fie sătul, pentru a nu căsca gura la mâncarea săracilor. Ştiţi la ce mă refer. Apoi trebuie să fie gurmand, pentru a şti să facă o mâncare gustoasă, să aibă papilele gustative formate. Dacă m-aş lua strict după lege, eu aş putea să le dau numărul de calorii dintr-o pâine şi o conservă. Dar poţi să le dai şi a doua, a treia zi? La cât de pretenţioşi au devenit, sigur te-ai alege cu înjurături. E o cotă din păcate şi nu poţi să îi dai zilnic de 7 lei şi 50 de bani, de exemplu. Rămâne tot la latura umană să împarţi. Le dai de mai puţin în timpul săptămânii, se face o economie şi restul se revarsă la sfârşit de săptămână sau de sărbători. Atunci pot mânca şi ei un cozonac, o piftie şi din câte văd sunt mulţumiţi”, spune Doru Crăciun.
Cu acţiunile de la Pietroasa SA pe care le-a vândut, Doru Crăciun şi-a deschis o şcoală de barmani şi ospătari însă nu a funcţionat, din cauză că prea mulţi „prieteni” îi cereau serviciile fără să îl mai şi remunereze.