Mănăstire de la hotarul Valahiei cu Moldova, reparată. La răscrucea de la Milcov era loc de crimă şi de jafuri

Consiliul Județean Buzău alocă suma de 300.000 de lei pentru repararea a 24 de lăcașuri religioase. Cea mai mare sumă a fost acordată Mănăstirii Podul Bulgarului, de lângă Râmnicu Sărat, aflată la vechiul hotar dintre Valahia și Moldova.

La 60.000 de lei se ridică suma destinată pentru pavarea curții mănăstirii de maici, cu hramul „Sfânta Treime”, cunoscută de localnici sub denumirea „Podul Bulgarului”.

Mănăstirea „Podul Bulgarului” din Buzău, aflată la doar cinci kilometri de municipiul Râmnicu Sărat, pe DN2 E85, a fost construită de comunitatea râmniceană în a doua jumătate a anilor `40, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Biserica din lemn și clădiirile, precum și amenajările exterioare, s-au degradat rapid, întrucât zona este foarte expusă curenţilor de aer şi a intemperiilor. Au fost ierni în care nămeții creați de viscole au depășit doi metri înălțime.

La deteriorarea complexului monahal au contribuit şi cele trei decenii de nepăsare din partea autorităţilor comuniste, care transformaseră mănăstirea în Staţiune de Maşini şi Tractoare.

Pe vremuri, aici era graniţa între Ţara Românească şi Moldova, loc de răscruce, al crimei şi al jafurilor.

Singurul care se încumetase să ridice în apropiere un han şi un pod peste drumurile izolate pe care circulau înfricoşaţi românii de o parte şi de alta a Milcovului a fost un negustor bulgar.

În acest punct al morţii și fărădelegilor, a dat semn Dumnezeu să se ridice, mai târziu, sfânta mănăstire, spre curăţirea locului şi spre rugăciune.

„Exact în această răscruce de drumuri şi vremuri, a sădit Domnul bucată de Rai din Raiul Său, spre mântuire şi aducere aminte a zilelor curate de după Facere, dăruite omului. Şi tot aici a făcut minuni şi semne spre întărirea credincioşilor. (...) Anii au trecut, locul a început să se lumineze, să se cureţe de rele, prin munca şi rugăciunile maicilor care trăiau în bordeie la început, pentru ca, la numai 13 ani de la sfinţire, o nouă încercare să se abată asupra lui: Decretul comunist 410, din 1959, de desfiinţare a mănăstirilor”, scrie ziarullumina.ro.

Măicuţele au fost obligate să-şi părăsească bisericile şi chiliile, iar mănăstirea, cum s-a întâmplat şi cu altele în vremea aceea, a fost transformată în Staţiune de Maşini şi Tractoare (SMT).

Maicile veneau adesea în taină să privească dincolo de gardul staţiunii, cerând îngăduire paznicului să se roage cu ochii spre biserică. Din cauza neimplicării autorităţilor, mănăstirea a început să se degradeze. În 1990, ÎPS Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, a redat măicuţelor lăcaşul arestat de comunişti.

Suma de 300.000 de lei pentru lucrări de întreținere și reparații a fost împărțită de Consiliul Județean unui număr de 24 de lăcașuri religioase din județul Buzău.

Biserica Greci din Buzău, de asemenea, va primi 15.000 de lei, pentru pentru continuarea lucrărilor la paraclisul bisericii parohiale. Tot 15.000 de lei au fost alocați și parohiei „Sfântul Spiridon”, din municipiul Buzău, pentru executarea lucrărilor de împrejmuire a curții bisericii.

Altor 21 de parohii din județ le-au fost acordate câte 10.000 de lei, pentru completarea fondurilor proprii necesare întreținerii și funcționării unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse.