Legenda Dochiei, împietrită pe un deal din Cozieni împreună cu mioarele ei

O formaţiune de roci răspândite pe culmea unui deal din Cozieni este învăluită într-o legendă pe care bătrânii locului o ştiu de la strămoşii lor. Povestea vorbeşte despre o ciobăniţă care a devenit stană de piatră, asemenea mioarelor pe care le ducea la păscut.

Zona pe care se află câteva zeci de stânci parcă aruncate de cineva peste o colină de pe raza satului Punga este numită ”La Dochia” de către localnici, spune Virgil Bâgiu, un pasionat de istorie şi legende locale, deoarece pietrele seamănă cu siluetele unei păstoriţe şi ale mioarelor sale.

Oamenii locului au văzut ca pe o ciudăţenie faptul că structura bolovanilor, stânci foarte dure, este diferită de cea a solului de pe o rază foarte mare. 

Pentru Bâgiu şi mulţi alţi săteni din Punga, este de neînţeles cum au ajuns aceste roci uriaşe în mijlocul unei pajişti, departe de albia râului sau de vreun masiv stâncos.

”Parcă au căzut de sus şi s-au spart. Panta pe care sunt pietrele se află spre nord- vest, cu o înclinare de 15-20 %, poate mai mult. Asemenea pietre nu se găsesc în alte locuri din Cozieni şi par a fi puse acolo de o mână. De unde au apărut? Mister total”, susţine Virgil Bâgiu.

În jurul acestor roci, unele înalte de doi metri, s-a creat în timp o legendă care se referă la existenţa în vremuri demult apuse a unei păstoriţe, Dochia, nimeni alta decât sora regelui Decebal. 

Sătenii din Punga spun că povestea Dochiei au auzit-o de la bătrânii lor. ”Când Decebal a fost prins de romani, sora lui, Dochia, s-a îmbrăcat cu multe cojoace pentru a părea o babă, a plecat cu o turmă de oi, a mers, a mers, trecând prin văi şi munţi şi se pare că a ajuns pe meleagurile noastre, în satul Punga”, povesteşte Virgil Bâgiu.

”Aici, aşa cum spune povestea, Dochia a dat jos din cojoace însă peste noapte a dat un ger năprasnic, iar turma şi Dochia au devenit stane de piatră”, povesteşte localnicul din satul Punga.

Cine a fost Dochia

În multe părţi se crede că Dochia ar fi fost fiica lui Decebal şi că a fugit în pădure şi s-a făcut păstoriţă, de frică să nu cadă în mâinile romanilor şi ale împăratului Traian. 

Legenda spune că Traian, cuceritorul Daciei, se îndrăgosteşte de Dochia. Aceasta refuză să i se alăture şi se refugiază împreună cu "a ei popor" pe muntele considerat sacru de către daci, Ceahlău. 

Dându-şi seama că nu poate scăpa de patima lui Traian îi cere ajutor zeului suprem Zalmoxis, care o transformă împreună cu turma sa în stâncă.