Lecţia unor octogenari care încă lucrează, dată tinerilor şomeri, apţi de muncă. Tanti Didina, 86 de ani: „Dacă nu râcâi în pământ o zi, mor“

În timp ce mulţi români apţi de muncă stau cu mâna întinsă la ajutoare, munca în grădini este făcută de bătrâni. Pe Codina Nancu, de 86 de ani, o găsim zilnic la cules de ceapă, cot la cot cu grădinarii de la marginea oraşului. Stana Jipa, şi mai în vârstă, vinde legume şi zarzavat în piaţa din Buzău. Ambele spun că munca le-a prelungit viaţa.

Criza forţei de muncă afectează aproape toate domeniile de activitate, însă agricultura pare să fie cea mai atinsă. În toate etapele muncii la câmp se simte lipsa mâinii de lucru, acest fenomen acutizându-se în perioada de recoltare, când roadele pământului trebuie culese într-un anumit interval de timp. 

Pentru că fermierii trebuie să se descurce cumva, ei apelează la ajutorul bătrânilor care mai sunt în putere şi au încă respect pentru muncă. Codina Nancu, Didina cum îi spun apropiaţii, munceşte din zori la cules de ceapă, pe terenurile legumicultorilor de la marginea Buzăului.

Are 86 de ani şi scoate legumele din pământ cu aceeaşi forţă şi-n acelaşi ritm ca celelalte muncitoare, cu 20, cel mult 30 de ani mai tinere. La câmp, rar mai vezi zilieri sub 50 de ani, spune tanti Didina. ”Eu de la 6 ani muncesc dar acum s-au schimbat oamenii. Eu nici pe copiii mei nu i-am luat la grădină şi i-am dat la serviciu”, spune Codina Nancu.

Bătrâna îşi ajută acum nişte vecini, pe care îi ştie din tinereţe. ”Ne ajutăm reciproc, pentru că nu mai avem de unde aduce oameni la grădină. Mergem şi noi la dânşii, mai facem schimb de produse, le dăm ce trebuie pentru toamnă şi aşa ne descurcăm”, spune Elena Chiriţă, legumicultor.

Codina Nancu a fost nevoită să muncească de mică pentru că avea mulţi fraţi, iar părinţii trăiau numai din grădinărit. Spune că munca zilnică şi alimentaţia simplă au ajutat-o să aibă viaţă lungă.   

”Dacă eu nu râcâi în pământ o zi, mor. Să râcâi eu în pământ, la câmp, asta îmi place cel mai mult. Am mâncat mămăligă coaptă pe plită, cartofi rasol, multe legume. Până făcea mama ciorba, mâncam două mămăligi. Beau şi câte o ţuică, beau şi câte o bere, ăsta e secretul”, spune tanti Didina.

Pe bătrâna Codina Nancu, munca îi alungă toate supărările. Cu glumele sale, este sufletul muncitoarelor din grădină şi nimic nu trădează că a traversat o perioadă grea, prin pierderea soţului şi a unuia dintre băieţi. 

Mulţi bătrâni se încăpăţânează să rămână în câmpul muncii, fie din nevoia de a completa venitul lunar, fie din obişnuinţă. Stana Jipa are 87 de ani şi este cea mai îndrăgită precupeaţă din Piaţa Centrală a Buzăului.

A fost şoferiţă de autobuz în Caransebeş şi a ajuns în Buzău după soţ. A lucrat apoi în construcţii, însă cea mai mare parte a vieţii a petrecut-o între tarabele pieţei din Buzău. Vinde legume şi zarzavat de peste 50 de ani. ”Parcă o cunoaştem de când lumea”, spune o clientă de-ale bătrânei. 

În ciuda vârstei înaintate, Stana Jipa are un program extrem de obositor. Trebuie să ajungă în zorii zilei în piaţă, pentru a-i prinde pe fermierii care aduc marfă. A învăţat toate dedesubturile negoţului, de la a-şi aranja frumos marfa până la a le zâmbi clienţilor.

”Eu spăl roşiile, morcovii, le fac frumoase, pentru că aşa trebuie. Am clienţi care îmi întind bani fără să cumpere, de milă, dar eu le zic că trebuie să ia neapărat ceva. Dimineaţă la 6 trebuie să fiu aici”, spune Stana Jipa.

Statistica arată că aproape o treime dintre locuitorii judeţului Buzău sunt pensionari, iar în ultimii ani o mare parte din populaţia activă a judeţului a plecat în stăinătate. Mulţi dintre cei care au rămas trăiesc din ajutoare sociale.