FOTO VIDEO Arborii din Parcul Crâng, sursă de viaţă pentru buzoieni şi izvor de inspiraţie pentru mari artişti

Pădurea din care face parte Parcul Crâng, din municipiul Buzău, este de aproape două ori mai întinsă decât Herăstrău şi de zece ori, decât Cişmigiu. Doar o suprafaţă de zece hectare este însă amenajată pentru promenadă şi agrement, restul de peste 170 de hectare de pădure fiind străbătut doar de cărări din pământ, folosite de pădurarii care administrează fondul forestier.

Parcul Crâng este una dintre emblemele Buzăului, de peste un secol încoace. El a fost amenajat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-o pădure de la marginea oraşului, o rămăşiţă a Codrilor Vlăsiei, denumirea în slava veche a Valahiei. Cel mai mare parc buzoian este, aşadar, o relicvă din cea mai vastă pădure a Valahiei, care în perioada Evului Mediu se întindea pe teritoriile actualelor judeţe Prahova, Ialomiţa, Ilfov şi Buzău. Aici se ascundeau haiduci, tâlhari care tăiau calea trăsurilor boiereşti dar şi populaţia târgurilor din zonă, atunci când năvăleau armate străine.

Pădurea are o vechime de peste cinci secole

Prima atestare a pădurii cu numele de ”Crâng” datează de pe 23 octombrie 1568, când Alexandru II Mircea, voievod al Ţării Româneşti, a folosit denumirea de Crângul Târgului într-un act prin care reafirma proprietatea Episcopiei Buzăului asupra acelui teren. 

Potrivit unor surse istorice, buzoienii au început să folosească pădurea ca loc de agrement din anul 1828. Două decenii mai târziu, în 1850, o parte din pădure a fost cedată de către Episcopie comunităţii locale, porţiune care a fost transformată în grădină publică pe vremea domniei lui Barbu Ştirbei. În 1863, după ce legea secularizării averilor mănăstireşti propusă de Cuza a fost adoptată de Parlament, pădurea Crâng a fost naţionalizată şi trecută în administrarea Guvernului, oraşul păstrând în administrare porţiunea unde era amenajată grădina public. Consiliul Local al oraşului a obţinut în proprietate întreaga pădure pe durata mandatului de prim ministru al lui Ion C. Brătianu.

Pădurea este formată în special din plante foioase, cu puţine conifere, şi este cunoscută în primul rând pentru stejarii şi teii bătrâni care o compun. Pe suprafaţa parcului au fost plantate şi unele exemplare din specii de copaci provenind din alte regiuni.

Atracţiile parcului: un heleşteu, un obelisc, statui de peste un secol şi o bisericuţă încărcată de legendă

Principala atracţie a parcului este lacul Heleşteu, cunoscut în trecut ca Lacul Hoţilor, amenajat pentru plimbări cu barca. Apa este adusă din râul Buzău printr-un canal care ocoleşte oraşul. În mijlocul apei sunt trei insuliţe de dimensiuni aproximativ egale. Principala insulă, pe care este amenajat un restaurant cu terasă, este legată de mal printr-un pod, celelalte două fiind accesibile doar cu barca. 

Heleşteul a devenit în ultimii ani o atracţie şi pentru pescarii amatori, care se mulţumesc cu capturi de mici dimensiuni. 

În centrul parcului tronează un obelisc, construit în 1976 de sculptorul Gheorghe Coman, pentru a sărbători 1.600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Buzău. Lucrarea are 26,8 metri înălţime şi o fundaţie adâncă de 14 metri. Pe feţele obeliscului sunt aplicate patru basoreliefuri, care au ca temă continuitatea poporului român pe aceste meleaguri.

În Crâng mai există o bisericuţă care poartă hramul Sfintei Filofteia. A fost construită în 1922 iar pe perete se afla odinioară o placă metalică despre care se credea că face minuni. Credincioşii aşezau pe ea monede de metal, iar dacă acestea se lipeau, dorinţa urma să li se împlinească. 

În anul 1896 şi-au făcut apariţia în parc primele trei statui turnate din fontă: ”Leu şi căprioară”, ”Leu şi mistreţ” şi ”Călăreţ atacat de leu”. Aranjamentul floral de lângă statuia ”Leu şi mistreţ”, care zilnic indică ora, ziua, luna şi anul, oferă un aspect aparte parcului Crâng.

Restaurantul Crâng a fost construit în anul 1897, într-un stil architectural inspirit de casele ţărăneşti din regiunea Chiojdului. În perioada ocupaţiei germane, localul era folosit ca popotă pentru subofiţerii nazişti. În 1944, clădirea a fost aruncată în aer de trupele germane, înainte de retragere.

În imediata vecinătate, a fost pregătit un foişor pentru ca diverse orchestre să cânte muzică de promenadă. În zilele noastre, fanfara armatei susţine concerte în aer liber, cu prilejul unor sărbători importante.

Reformatorul şcolii româneşti, Spiru Haret, şi-a cunoscut viitoarea soţie pe aleile parcului Crâng

Prin căsătoria acestora, Spiru Haret a devenit cumnat cu regele petrolului buzoian, Grigore C. Monteoru, a cărui soţie era soră cu Ana Popescu, tânăra din Buzău care i-a cucerit inima marelui matematician. Haret venise la Buzău pentru a trasa hotarele unui domeniu de lângă oraş. Despre întâlnirea celor doi, pe aleile parcului Crâng, publicistul Gheorghe Petcu a dedicat mai multe rânduri în volumul ”Judeţul Buzău, legende şi istorie”.

”Tânărul Spiru Haret, primul român ce obţinuse doctoratul în matematici la Sorbona, vine la Buzău pentru a hotărnici moşia Verguleasa. În timpul liber iese la plimbare în Crâng. Privirea îi este atrasă de o doamnă la braţ cu fiica ei. Datorită soarelui, doamnele aveau umbrele de culoarea rochiilor ce le purtau. Erau tare elegante. Tânărul Haret se uită la fată şi rămase uimit. A fost atras ca un magnet. (...) Nunta a avut loc la 22 ianuarie 1883, în casele lui Grigore C. Monteoru din Buzău, care le va deveni şi naş”, scrie sociologul şi publicitstul Gheorghe Petcu, în cartea ”Judeţul Buzău, legende şi istorie”.

Parcul mai are cel mult 15 stejari seculari, de peste 400 de ani

În 1873, Consiliul Local a cumpărat o sută de tei pentru a fi plantaţi în parc. Mai târziu, în 1887, autorităţile au plantat 208 mesteceni şi 537 de castani sălbatici de o parte şi de cealaltă a aleii principale, care pe vremuri se întindea până aproape de centrul oraşului. Castanii sunt prezenţi şi astăzi pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, care înainte făcea parte din parc. 

Parcul Crâng  a fost apreciat de-a lungul vremii de către artişti mai ales pentru stejarii şi teii bătrâni care creşteau aici. Sursa de inspiraţie pentru graficieni şi decoratori, frunza de stejar şi ghinda sunt întâlnite în foarte multe lucrări realizate, în timp, la Buzău. Varietatea peisajului dădea foarte bine mai ales în picturi. 

„Stejarul în sine ca şi copac este un motiv pentru pictori si graficeni. Celebrul pictor Ion Andreescu a pictat stejarii din Crâng timp de şapte ani, la debutul carierei de şevalet”, spune Valeriu Şuşnea, artist plastic şi profesor de Istoria Artei.