De ce o numesc cercetătorii „planta viitorului“. Calităţile de netăgăduit ale topinamburului

Cercetătorii români au redescoperit o plantă care se cultivă în această zonă de pe vremea dacilor şi ale cărei proprietăţi au fost ignorate de-a lungul timpului. Seamănă cu un cartof, are gust de gulie, virtuţi de medicament, productivitate mare şi rezistenţă la capriciile vremii, din ce în ce mai vizibile, spun cercetătorii.

Topinamburul, cunoscut şi ca ”nap porcesc”, are tuberculi asemănători cu ai cartofului, dar cu contur neregulat, ca ghimbirul. Ca plantă, arată ca floarea-soarelui, cu care este rudă apropiată. 

Tuberculii de topinambur conţin o cantitate de până la 20% substanţă uscată, în care se găseşte din belşug un polimer al fructozei numit inulină. 

Mai conţin fier, calciu, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, siliciu, zinc, proteine, pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C. Tulpina şi frunzele au în compoziţie triptofan, leucină şi beta-caroten (provitamina A).

Cercetătorii români au reuşit să introducă în producţia de masă trei soiuri de topinambur, considerat de specialiştii din întreaga lume drept „planta viitorului”.  

”Eu am botezat-o planta viitorului datorită capacităţii de adaptare la mediu, la temperaturi extreme, acum în contextul acesta al schimbărilor climatice care sunt destul de vizibile, fie că vorbim de grindină, fie că vorbim de căldură şi apoi de val de frig”, declară cercetătorul Costel Vânătoru, specialist la de Cercetare - Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, care a lucrat mai bine de 20 de ani pentru îmbunătăţirea soiurilor de topinambur.

Planta cunoscută şi ca "morcovul pământului", "cartoful ciorii" sau "nap porcesc", este foarte rezistentă şi productivă. Ar putea deveni o plantă naţională, ar putea oricând să bată sfecla de zahăr, spune cercetătorul buzoian.

”Topinamburul poate să fie o alternativă viabilă şi sunt convins că în scurt timp o să vorbim de culturi mari, suprafeţe întinse, cu topinambur în ţara noastră şi în lume. Producţia este mare, pleacă de la 35 de tone şi ajunge la 120 de tone la hectar. Se folosesc şi părţile aeriene, tulpinele pentru hrana animalelor, mai bogate în proteine decât porumbul, sau folosit la peleţi pentru foc, după ce ajung la maturitate. Inclusiv florile sunt folosite în industria cosmetică”, spune Costel Vânătoru.  

O substanţă conţinută de tuberculi, inulina, are procentul cel mai mic de glucoză şi zaharoză, comparativ cu cea obţinută din alte plante. Această substanţă contribuie la normalizarea nivelului de zahăr din sânge şi este de un real folos diabeticilor. 

Deocamdată, nu avem tehnologia necesară pentru a obţine zahăr lichid din topinambur, care este net superior şi mult mai scump decât zahărul rafinat, spune cercetătorul. 

”Topinamburul se cultivă cu randament mare pentru că de la ea se utilizează totul. Tuberculii sunt utilizaţi în hrana omului, în diverse preparate, sucuri, făină de topinambur pentru diverse preparate de patiserie, cozonaci.” Costel Vânătoru, cercetător

Tuberculii de topinambur se plantează în cuiburi, asemeni cartofilor, la o distanţă de circa 30-40 de cm unul de celălalt, deoarece planta se extinde rapid. În primul an de cultură nu este necesar să fie folosite îngrăşăminte, iar rezistenţa crescută la dăunători o recomandă pentru producţia în regim ecologic. 

Piaţa românească pentru topinambur nu este dezvoltată pe măsura proprietăţilor acestei plante. Datorită tulpinilor mari, care la unele varietăţi depăşesc 3 metri înălţime, poate fi folosită cu succes şi la realizarea perdelelor de protecţie pentru protejarea culturilor mai sensibile la vânturi reci sau la prevenirea evaporării umidităţii din sol. 

Totodată, tuberculii pot fi utilizaţi cu succes la obţinerea de biomasă pentru biocombustibil sau în industria spirtului.