Ciudata poveste a unei clădiri din România care nu poate fi dărâmată nici cu tancul. Comuniştii au încercat în zadar să o pună la pământ

Printre puţinele clădiri istorice din centrul Buzăului care au scăpat neatinse de tăvălugul comuniştilor este Hotelul Coroana. Clădirea construită la sfârşitul anilor '20, din beton mozaicat, cu armătură solidă, o noutate pentru vremea aceea, s-a încăpăţânat să reziste cutremurului din 1977 şi, imediat, tancurilor cu care autorităţile au încercat să o pună la pământ.

Hotelul Coroana se află în imediata vecinătate a Palatului Comunal, clădirea emblematică a municipiului Buzău, şi lângă Tribunal, cele trei formând triunghiul celor mai importante clădiri monumentale din centrul oraşului. A fost ridicată între anii 1926-1927, edificiul inaugurat la 1 octombrie 1927 fiind iniţial proprietate a farmacistului Sava Gerota. 

Pentru construcţia hotelului, s-a utilizat o tehnică nouă la acea vreme, anume turnarea betonului mozaicat, între cofraje în interiorul cărora erau confecţionate mai întâi armături metalice foarte solide. Nu au fost folosite cărămizi decât la realizarea faţadei. Potrivit istoricului buzoian Valeriu Nicolescu, clădirea a fost la un pas să fie demolată cu puţin timp înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

”Destinaţia dată de proprietarul ei a fost de hotel, parţial, şi spaţii comerciale la parter. A fost şi un magazin de electrocasnice, un magazin alimentar, apoi o bibliotecă şi casa de cultură raională, cu muzeu. Deşi era o clădire nouă, autorităţile Buzăului, din 1935, au vrut să o dărâme, pentru a face loc unui palat al culturii, cu biblioteci, cu muzee. A venit însă războiul şi planurile le-au fost date peste cap”, spune istoricul Valeriu Nicolescu.

Obsedaţi să înlocuiască edificiile care simbolizau burghezia cu construcţii noi, încăpătoare, comuniştii i-au pus gând rău clădirii din centrul Buzăului iar marele cutremur din martie 1977 a fost cel mai bun prilej să-şi ducă planul la îndeplinire. 

Teatrul Moldavia, o clădire la fel de impozantă, din vecinătatea Palatului Comunal, a căzut victimă urbanizării excesive, chiar în primele zile de după seism. Deşi nu avea decât fisuri la stratul de tencuială, spune istoricul Marius Constantinescu, edilii subordonaţi prim-secretarului judeţului Buzău, Tudor Postelnicu, au decis să radă clădirea teatrului de pe suprafaţa pământului, pentru a permite lărgirea străzilor.

Dacă demolarea teatrului Moldavia a fost floare la ureche pentru edilii oraşului, nu de acelaşi noroc au avut parte când şi-au concentrat toate forţele pentru a răpune solida clădire a hotelului Coroana, deasupra căreia plana de mult timp decizia demolării.

Au încercat să dărâme clădirea cu tancurile

Istoricul Marius Constantinescu mărturiseşte că a fost chiar el martor al încercărilor zadarnice ale autorităţilor de a demola zidurile hotelului Coroana. 

Sursa epaminonda.ro

Angajat al Muzeului, Constantinescu se afla în Palatul Comunal, unde funcţiona de puţin timp instituţia istorică, pentru a ajuta la mutarea unor elemente de mobilier în noua locaţie, de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu. La un moment dat, a auzit zgomot de motoare turate, iar după ce a ieşit din clădire a văzut cum mai mulţi militari încercau să demoleze hotelul Coroana cu ajutorul tancurilor.

”Pe 5 martie 1977, dimineaţa, am venit la Palat şi pe la ora 11 şi jumătate am auzit mare agitaţie în stradă. Am ieşit pe partea aceea dinspre capătul bulevardului Nicolae Bălcescu şi am asistat cu mare surpriză la un adevărat spectacol. Legaseră cu şufe un tanc de zidurile hotelului Coroana, trecuseră prin două ferestre de la etajul unu care erau sparte şi avea înlăturate şi ramele ,şi trăgeau cu scopul de a dărâma clădirea”, îşi aminteşte profesorul Marius Constantinescu.

Istoricul povesteşte că, după ce au observat că primul tanc nu răzbeşte, autorităţile au decis să aducă încă unul, apoi pe al treilea, însă rezultatul a fost acelaşi.  

”Armata adusese trei tancuri grele, acelea cu turela plată, dar degeaba. Prima oară când am auzit zgomotele motoarelor era 10.30, după ora 11 au început să tragă cu tancurile de ziduri, şi până pe la 13.30 s-au tot chinuit cu tancurile să tragă de clădire. La un moment dat a venit Gheorghe Milu, fost primar pe care Tudor Postelnicu îl făcuse secretar cu organizarea, al doilea om după el în judeţ, şi după ce a vorbit cu căpitanul care coordona misiunea a luat decizia de a renunţa la demolare. Ulterior m-am întrebat şi eu de ce nu au reuşit să dărâme această clădire. Am aflat că este prima clădire turnată complet din beton, care efectiv este un monolit  de beton armat de cea mai bună calitate”, spune istoricul Marius Constantinescu. 

Episodul pare ireal, spune inginerul constructor Viorel Constantinescu. Acesta susţine că a auzit despre tentativa de demolare a hotelului cu ajutorul tancurilor însă consideră că este greu de crezut ca un zid, fie el şi extrem de bine consolidat cu armătură, să reziste forţei a trei tancuri de 500 de cai putere şi 50 de tone fiecare, aşa cum erau cele din dotarea armatei la vremea respectivă.