Buzău, oraşul scufundat în aroma covrigilor subţiri şi crocanţi
0Covrigul de Buzău, produs original cu o savoare unică, este fabricat manual după aceleaşi reţete moştenite de mai bine de un veac. Secretul inelului de făină buclucaş, copt tradiţional în cuptoare pe vatră, se pare că a fost furat în secolul 19 de localnici de la negustorii greci care se stabiliseră în târgul Buzăului.
Stropit cu bere sau cu vin, covrigul de Buzău a fost primit în lumea bună după ce timp de zeci de ani buzoienii s-au străduit din răsputeri să le fie recunoscut talentul de brutari.
Covrigarii buzoieni care se pot numi, fără exagerare, maeştrii anonimi ce trudesc la gura cuptorului încins, nu sunt prea vorbăreţi din fire.
Ionel Ionaşcu, de 35 de ani, lucrează la cea mai veche covrigărie din Buzău şi spune că şi-a ales de bună voie această meserie. El este convins că secretul de a crea un covrig bun nu ţine numai de reţetă ci şi de sufletul cocătorului.
“Dragostea pentru meserie vine să completeze ingredientele secrete formate din flacăra cuptorului, apa, făina sau drojdia pe care le foloseşte fiecare covrigărie din Buzău. Muncesc de peste 10 ani în acest domeniu şi pun suflet în fiecare cerculeţ de făină pe care îl modelez. Cred că acesta este marele secret al gustului deosebit pe care îl are covrigul de Buzău”, spune Ionel Ionaşcu.
Elena Pănescu este unul dintre cei mai vechi în branşa vânzătorilor de covrigi. Ea supraveghează zi de zi procesul de fabricaţie al Covrigului de Buzău: “Vând covirigi de Buzău de-o viaţă. Cumpărători avem slavă domnului din toate categoriile sociale. Oamenii cu bani care se află în vizită prin Buzău cumpără chiar şi cu sacii aceşti colaci".
Celebru acum în toată lumea nu numai la răscrucea dintre două vechi principate, cerculeţul arămiu este prezent anual la festivalul dedicat Covrigilor de Buzău.
Pentru că nu conţin produse de origine animală, ci numai făină, apă şi ulei, covrigii de Buzău sunt la mare căutare mai ales în perioada Postului Paştelui.
Oamenii spun că, prin compoziţia lor, covrigii sunt săţioşi şi le ţin de foame toată ziua. “Eu una ţin post în perioada aceasta şi sunt nevoită să mă aprovizionez cu covrigi. La fiecare post produsele de panificaţie devin alimente de bază pentru noi credincioşii. Sunt ieftini şi buni şi ţin de foame”, mărturiseşte Ioana Gherghe, de 54 de ani, din Buzău.
Istoria covrigilor de Buzău începe după anul 1800, când în târgul Buzău se stabilesc bulgari, sârbi şi greci. Cei din urmă îşi deschid cârciumi şi, având negustoria în sânge, descoperă o combinaţie profitabilă pentru ei şi apreciată de muşterii: la vin ei servesc un produs alimentar, în formă de inel cu o coajă aurie şi crocantă şi un miez fin, cu o puternică aromă de făină albă de grâu.
Produsul respectiv se numea “kovrig”, era ieftin şi uşor de preparat aşa că, în scurt timp, în cârciumile din târg covrigii devin nelipsiţi. Cârciumarii îi aşezau în şiruri îmbietoare sau în cutii speciale, din lemn, prevăzute cu capace de sticlă, pentru a le păstra prospeţimea şi savoarea.
Clienţii cumpărau covrigi pentru a-i consuma la un pahar cu vin, iar grecul era mulţumit, afacerea mergând strună.
Citeşte şi:
Militarii buzoieni l-au comemorat pe subofiţerul român ucis de talibani în Afganistan