Apelul unui profesor buzoian pentru salvarea vechii biserici din Draghieşti şi a ruinelor unei curţi boiereşti medievale

Biserica din Draghieşti şi ruinele unei curţi boiereşti din secolul al XVI-lea, unice în această parte a ţării, zac în uitare, din cauza nepăsării autorităţilor. Profesorul de istorie buzoian, Adrian Constantin, trage un semnal de alarmă pentru salvarea obiectivului care ar completa salba buzoiană de obiective turistice.

Trecerea nemiloasă a timpului pune în pericol existenţa puţinelor lăcaşe medievale de pe raza judeţului Buzău, aşa cum este biserica de la Draghieşti, cătun din Topliceni, Râmnicu Sărat, şi ruinele care au compus cândva o curte boierească, specifică Evului Mediu.

Prima biserică a fost construită la o dată neprecizată. A fost o biserică de curte boierească şi a fost distrusă, probabil, de cutremurul din 1738. Biserica actuală a fost construită, potrivit pisaniei, în anul 1747, de Maria vistiernica cu fiul ei, Nicolae sin Ioan Dedulescu.

A fost pictată în anul 1760 de Barbu Zugravul. 

A fost reparată de către Iordache şi Pavel Dedulescu în 1828, fiind construite contraforţurile de pe laturile de N şi S şi tâmpla barocă. În 1861 a fost învelită cu şindrilă de Ilinca Lahovari, fiica lui Iordache Dedulescu. 

În 1892 i s-a pus duşumeaua de lemn, peste pardoseala de cărămidă anterioară. În 1930 i-a fost refacută turla, din lemn în loc de cărămidă şi au fost consolidate bolţile cu tiranţi din fier. 

În 1961, preotul Ioan Zamfir a învelit din nou biserica cu tablă galvanizată, a construit contraforturile de la pridvor, burlanele şi streaşinile, a realizat o nouă tencuială exterioară de ciment şi a văruit exteriorul bisericii.

Biserica actual, cu două hramuri, face parte dintr-un şir de edificii ridicate de-a lungul văii Râmnicului, ce reprezentau puncte de observaţie şi asigurau prin beciurile lor depozitarea valorilor la vremuri de restrişte. 

”Sunt foarte puţini cei care ştiu despre existenţa bisericii cu hramurile Sf. Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului, din cătunul Draghieşti, comuna Topliceni. În acest cătun se află o biserică de curte boierească, aparţinând familiei boierilor locali Deduleşti, care au rămas cunoscuţi prin diversele funcţii de demnitari pe care le-au deţinut, la nivel înalt, în cadrul protipendadei principatului muntenesc din epocă”, precizează Adrian Constantin, profesor de istorie.

Actuala biserică de secol al XVIII-lea se suprapune fundaţiilor a două lăcaşe mai vechi, din secolele XVI şi XVII, care au dispărut în urma unor distrugeri masive. 

Şi actuala  biserică a fost grav afectată de marile cutremure din 1802 şi 1838, obligând pe urmaşii boierilor Deduleşti să efectueze o reconsolidare a bisericii, asigurând pe laturile de nord şi sud un număr de şase contraforţi, distruşi astăzi în urma unei aşa-zise restaurari începute după anul 2000.

”Fără îndoială că aceşti contraforţi montaţi în 1828 au stricat cumva estetica monumentului, însă ele erau, cu siguranţă, mărturia vizibilă a provocărilor naturale la care a fost supus acest lăcaş în trecerea timpului şi de aceea, înlăturarea acestora, mai bine zis distrugerea lor, o putem considera o eroare impardonabilă”, precizează Adrian Constantin. 

Restaurarea bisericii este la jumătate de drum, din cauza lipsei fondurilor. Potrivit parohului din Băbeni, frescele care acoperă biserica veche de secole este atât de deteriorată, încât abia se mai disting figurile de sfinţi. 

”Biserica a fost consolidată numai la partea de stuctură de rezistenţă, însă restaurarea picturilor necesită fonduri foarte mari, fiind monument istoric. Pe faţadă, de exemplu, sunt medalioane care au fost zidite cu mulţi ani în urmă şi care ar putea ascunde picturi exterioare deosebit de valoroase”, a declarat preotul Cristian Mihalcea. 

În incinta lăcaşului de cult se află ruinele unei curţi boiereşti, care datează cel mai probabil din veacul al XVI-lea,  fiind contemporană cu prima biserică de curte boierească peste care s-au suprapus cele două construcţii ulterioare, din următoarele două secole. 

Atunci când s-a întocmit raportul arheologic, în 2000, de către Emil Lupu, fost arheolog expert al Muzeului Judeţean Buzău, curtea boierească a fost reperată cam la 80 de metri vest de biserică. Nimic nu s-a mai făcut însă pentru localizarea ei precisă şi scoaterea vestigiilor la lumină, spune profesorul Constantin. 

”Din câte ştim, astfel de ruine de curţi boiereşti din secolele al XVI-lea – al XVII-lea nu mai întâlnim în realităţile arheologice ale judeţului Buzău şi tocmai de aceea aici, la Draghieşti, ar fi necesară reperarea cu exactitate a sitului, pe baza indicaţiilor raportului arheologic, restaurarea acestei construcţii civile şi încadrarea ei, alături de lăcaşul de cult în circuitul turismului cultural judeţean”, spune profesorul Adrian Constantin (foto).

Acesta precizează că obiectivul poate deveni un ansamblu architectural compus din biserică şi ruinele conacului boieresc ce ar putea oferi turiştilor imaginea unei biserici de curte boierească din perioada medievală, ”imagine care este, până la urmă, atât expresia unui mod de viaţă, cât şi a mentalităţilor unei elite nobiliare ancorate puternic în mediul cultic al epocii”.

Adrian Constantin spune că un astfel de demers reclamă intervenţia atât a autorităţilor locale, cât şi aportul unor minţi competente din domeniul turismului şi patrimoniului. 

”Tragem un semnal de alarmă în cazul în care cei abilitaţi în domeniu ar catadicsi să iasă din letargie şi să revizuiască strategia turistică a judeţului Buzău, abordând o privire mai analitică şi mai aplicată, raportată la turismul judeţean. Mai trebuie să spunem că obiectivul de patrimoniu de la Draghiesti nu este singura necunoscută în lista monumentelor uitate”, spune Adrian Constantin.