SERIAL FOTO Metroul din Bucureşti împlineşte astăzi 33 de ani. Episodul 1 - Ambiţia lui Nicolae Ceauşescu
0Metroul bucureştean împlineşte 33 de ani la 19 noiembrie. Istoria lui nu începe însă în anii '70, ci cu mult mai devreme, în anii '30. Adevarul.ro vă propune, timp de o săptămână, o radiografie a metroului bucureştean văzută prin ochii lui Octavian Udrişte, unul dintre cei cinci temerari ai metroului din România.
Udrişte a povestit, pentru adevarul.ro, caznele prin care a trecut metroul până să devină realitate. Construirea acestuia a fost o luptă continuă între tehnicieni şi intruziunile stupide ale cuplului Ceauşescu.Ideea unui metrou în Bucureşti a apărut la începutul secolului al XX-lea, în anii '30, pornind de la Dimitrie Leonida.
„N-am avut noi forţa economică ca să-l facem atunci, a intervenit şi războiul şi s-a ales praful de metrou. După aceea s-a realizat un joint venture româno-sovietic, în 1950, SOVROM Metrou. Şi mi-aduc aminte că eram elev şi s-a vorbit de treaba asta, am dat la facultate atunci", şi-a început povestea Octavian Udrişte.O primă încercare ratată: SOVROM, 1952
SOVROM Metroul ar fi însemnat un efort economic greu de suportat într-o ţară afectată de război şi de secetă, cu alte cuvinte, chelului tichia de mărgăritar îi lipsea. Astfel, în '52 s-a renunţat la afacere. A reluat-o Nicolae Ceauşescu ca idee, în 1972. „La nu ştiu ce plenară a Comitetului Central, a zis el: «Facem metroul», dar a pus condiţia să-l facem singuri. Fără ruşi, fără nemţi, fără francezi, să fie un metrou sută la sută românesc. El, în anii ăia, s-a depărtat de Uniunea Sovietică. De fapt, depărtarea a început mai demult, prin '63-'64", a mai spus Udrişte.
Feroviar din tată-n fiu, la treia generaţie, Octavian Udrişte (77 de ani) era inginer la calea ferată în 1972, iar la metrou a plecat în 1977, adică doar cu doi ani înainte de darea în exploatare.
Prima întreprindere: Metroul Bucureşti
Ceauşescu a vrut nepărat ca metroul din Bucureşti să fie construit numai cu resurse româneşti şi cât mai repede cu putinţă. Era deja o ambiţie pentru el. „Şi s-a înfiinţat pentru asta o întreprindere, Metroul Bucureşti, care funcţionează şi astăzi. Şi a pus în fruntea ei un general de armată, care n-avea idee de metrou, dar l-a pus ca să introducă ordinea şi disciplina, ca să aibă cine să răspundă. Petre Constantinescu. Ca să urgenteze lucrările, printr-o hotărâre, a uns această întreprindere ca proiectant general, antreprenor general şi beneficiar de investiţii. Ca să nu se complice, să nu depindă unii de alţii", îşi aminteşte Udrişte.
Prima staţie, construită prin tranşee deschise
Lucrările au început la Piaţa Unirii, între Unirii şi Izvor, pe malul drept al Dâmboviţei. Cartierul Uranus, unde avea să înceapă construcţia monstruoasă a Casei Poporului, încă nu era demolat, iar linia metroului a trebuit să urmeze cursul Dâmboviţei. Dat fiind subsolul nisipos şi pânza freatică ridicată, n-a fost uşor de construit metroul. Multă lume susţinea că nu se va putea construi metrou în Bucureşti, dar s-a construit, totuşi, prima porţiune de la Semănătoarea la Timpuri Noi, prin tranşee deschise.
„S-au turnat pereţii mulaţi, cilindrii de beton, unul lângă altul, şi după aceea s-a excavat şi s-a turnat placă deasupra. Pe urmă s-a scos pământul. În alte porţiuni, s-a mers până jos cu excavaţia şi pe urmă s-a turnat placa şi s-a refăcut. Îmi aduc aminte că pe colţ la Izvor era un bloc înalt, pe care proiectanţii au fost nevoiţi să-l ocolească. Când a fost metroul gata, s-a demolat şi blocul acela. Am fi putut să facem linia mai dreaptă, că are multe curbe", povesteşte Octavian Udrişte.
A doua întreprindere: Întreprinderea de Exploatare a Metroului Bucureşti
Începuse construcţia derogatorie, nici proiectele nu erau finalizate, dar s-a spus că pe acolo trebuie să treacă şi constructorii se apucau de săpat.
„Îmi aduc aminte că la 1 august 1977 s-a înfiinţat Întreprinderea de Exploatare a Metroului Bucureşti. Am fost cinci feroviari selectaţi să punem bazele acestei întreprinderi, pentru că atunci s-a luat decizia, probabil datorita nivelului de tehnicitate, ca metroul să fie exploatat de feroviari. Şi ministrul de atunci, Ionel Diaconescu, care răspundea de calea ferată, a făcut o selecţie de cinci persoane: era Tudorică Grama, inginer constructor - director general, Virgiliu Jidvean era director tehnic, Vasile Marghescu era director economic, Mihai Niţescu - şef serviciu instalaţie, şi eu, Octavian Udrişte, şef serviciu material rulant. Ăştia cinci a trebuit să învăţăm ce este un metrou, şi pentru asta am vizitat mai multe metrouri din Europa, începând de la Harkov, Moscova, Budapesta, Praga, Munchen, Milano, Roma, Paris, Madrid. A trebuit să scriem instrucţiile de exploatare, să recrutăm personal, de la calea ferată în principal, să-i instruim, să-i autorizăm, să facem probele tehnologice, de punere în funcţiune şi să exploatăm metroul".
Mâine, adevarul.ro vă va prezenta cea mai slabă verigă din istoria metroului bucureştean.